Povestea care urmează, cititorii noştri au aflat-o dintr-un text de la rubrica „meridiane” de acum o săptămână, nu este una de adormit adulţii, ci una cât se poate de reală. Ea se petrece deocamdată pe alte meleaguri decât ale noastre, dar nimic nu ne garantează imunitatea. În definitiv, ca şi gripa aviară sau celelate viroze recente, povestea măririi şi decăderii presei de scandal a lui Rupert Murdoch este povestea unei posibile pandemii.

Rupert Murdoch, 80 de ani, este patronul celui mai mare imperiu de presă din lume, chiar dacă antenele sale sunt în marea lor majoritate anglo-saxone: presă scrisă, televiziune, radio, internet, case de editură, cinema (20 Century Fox!) şi, dacă taifunul din ultimele două luni nu-i va strica socotelile, reţeaua de sateliţi BSkyB. Cutremurul a fost declanşat când Andy Coulson, patronul suplimentului duminical al lui The Sun, News of the World, şi director de comunicaţii al Partidului Conservator în timpul campaniei electorale, angajat personal, după victorie, al cabinetului primului-ministru, a fost arestat, iar News of the World obligat să tragă obloanele. Era la începutul lui iulie. Spre deosebire de cutremurele pământului, cutremurul de presă putea fi şi a fost anunţat. De zece ani se bănuieşte că News of the World îşi susţine scoopurile prin ascultări ilegale. Politicieni, vipuri, bancheri, funcţionari publici, membri ai Casei Regale sau ai anturajului ei,victime ale unor crime crapuloase sau pasionale şi alţii au fost de-a lungul unui deceniu ţinta jurnaliştilor lui Murdoch. Toate plângerile formulate în acest timp au rămas însă fără ecou. Ancheta în curs ne va spune de ce. Complicitatea poliţiei, a justiţiei şi a celorlalte medii de putere britanice pare certă, dar va trebui dovedită. Un lucru e sigur şi l-a recunoscut chiar David Cameron, încolţit fiind el însuşi după afacerea Coulson, într-un discurs din Cameră: „