Carmen Firan,

Detectorul de emoţii şi alte povestiri,

Introducere de Norman Manea,

Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2011, 231 p.

Ce legătură ar putea exista între un copac pitic, rezistent la intemperii, şi un iepure tremurând într-un acvariu? În general, niciuna. În Detectorul de emoţii şi alte povestiri, cel mai recent volum al lui Carmen Firan (scriitoare plurivalentă, tentată deopotrivă de epică, poezie, dramaturgie, eseu), cele două elemente, de regn vegetal şi, respectiv, animalier, devin simboluri ale condiţiei emigrantului – temă obsedantă a scrisului autoarei, cuprinzând, de fapt, o întreagă constelaţie de probleme: trauma dezrădăcinării, dubla identitate, formele de (in)adaptare, „visul american“, preţul succesului etc.

În prima povestire, o tornadă abătută asupra cartierului Queens din New York devastează copacii impunători, plantaţi de primăria oraşului cu douăzeci de ani în urmă. Singurul care rămâne în picioare este cel din faţa casei naratoarei, nedezvoltat firesc şi numit de un vecin armean, la un moment dat, „copacul emigraţiei“ (strada adăpostea, de altfel, un melting pot etnic). În naraţiunea titulară, un iepuraş speriat reprezintă „detectorul de emoţii“ al personajului Radu, expert în fizică atomică, obligat să dea un test poligrafic pentru ocuparea unui post de paznic la un magazin. Norocul îi surâde, totuşi, profesional, dar happy end-ul nu elimină imaginea captivităţii într-un climat artificial. Expatriaţii din cartea lui Carmen Firan sunt, evident, fiinţe cu „sertare“ psihologice şi mentalitare fabricate în ţara de origine şi aduse pe tărâmul mirabil al Americii, The Wonderland. Astfel, unii şi-au păstrat superstiţiile şi visele (Copacul emigraţiei şi prezentul continuu), alţii, metehnele şi proasta educaţie (Programări, Botez cu cântec, Femeile mele), esticii, precum povestitoarea din Vinovat în Americ