Ţin uneori morţiş să demolez orice mit despre cupluri care funcţionează, chiar dacă în sinea mea le mulţumesc celor care mai fac studii despre asta.

Doar pentru că cercetările îmi permit să scot, la nevoie, o armă din dotare pentru a demonstra că am dreptate. De data asta însă mă încăpăţânez să cred că, undeva, calculele lor dau cu virgulă. Iar ei, ca să ascundă asta, au rotunjit totul pe plus şi au concluzionat sec că partenerii trebuie să fie aproape identici pentru ca totul să meargă ca pe roate. Mă uit în jurul meu şi la prima vedere aşa pare. Dar oare Brad şi Angelina semănau atât de mult înainte să fie împreună?

Vedeta voluptuoasă din „Tomb Raider", cu tatuaje masculine, asemănătoare celor ale partenerului din acea vreme, era la fel ca cea care îmbracă acum rochii din mătăsuri fine pe podiumuri alături de blondul Brad? Unii spun că partenerii încep să semene după ce stau câţiva ani împreună. Şi cred că, de cele mai multe ori, cam aşa stau lucrurile. Tot ei, specialiştii în relaţii, se încăpăţânează însă, poate mai mult ca mine, să clasifice periodic cuplurile. Şi de fiecare dată mă opresc la unul singur, idealul meu: şoarecele şi pisica. Dar oare cât de mult seamănă Tom şi Jerry? Au ei câteva pasiuni comune, dar până la urmă tot şoarece şi pisică sunt. În plus, parcă asemănările dintre ei au evoluat tot cu timpul, ca şi cum creatorii lor ar fi fost, în esenţă, tot experţi în relaţii. Şi dacă noi, partenerii, am fi identici, unde ar mai fi jocul de-a şoarecele şi pisica, adică sarea şi piperul de la începutul relaţiei?