Foarte multi, inclusiv gazetari, se arata uimiti de ocheadele pe care si le arunca Dinu Patriciu si Traian Basescu. Cum adica sa fie posibil asa ceva dupa o dusmanie atat de apriga? Dupa cum, cam aceleasi personaje sunt socate de atitudinea lui Dinu Patriciu fata de Crin Antonescu, pe care pare sa-l fi luat in vizor.
La randul sau, Crin Antonescu socoteste ridicola atitudinea magnatului fata de USL, pe care o socoteste o struto-camila fara viitor si rost, dar la a carei creare pretinde ca a fost partas. Altii, vazand cum jeleste Dinu Patriciu bugetul jumulit de statul asistential (si are 200% dreptate) isi amintesc totusi ca averea domniei sale se bazeaza pe creanta Libia, adica tot pe o forma de jumulire a statului, cam cat o transa de la FMI.
Si, totusi, nu e nicio contradictie, cu atat mai putin ceva ridicol in toata aceasta poveste. Dinu Patriciu este, dupa cum se autodefineste, un tip de un pragmatism extrem si in fiecare dintre ipostazele care, aparent se bat cap in cap, a fost la fel, adica si-a urmat cu maxima seriozitate interesul.
Asadar, nimic ridicol nici in atitudinea lui de acum. Da, in acelasi timp face ocheade catre PDL si USL, dar si contesta Uniunea Social Liberala in forma ei actuala. Dinu Patriciu a iesit cum se zice pe piata si isi cauta cea mai buna formula de asociere impotriva lui Crin Antoenscu sau pentru cumintirea lui Crin Antoenscu.
Daca primeste ceea ce vrea de la Traian Basescu poate foarte bine sa bata palma cu el si sa joace impreuna la ruperea PNL integral sau partial de USL. Dar nu exclude nici o asociere cu PSD peste capul lui Crin Antonescu, impotiva lui Crin Antoenscu. Este motivul pentru care nu se disociaza total de USL si isi revendica nitica paternitate si pe acolo.
Dar capul lui Crin Antonescu nu este un scop in sine. Este doar un obstacol care trebuie inalturat. Din