În 20 de ani, clujenii de la EnergoBit au construit un grup cu afaceri de peste 100 de milioane de euro care a ajuns să se bată de la egal la egal cu toţi greii internaţionali din piaţa echipamentelor energetice. Totul a pornit într-un apartament, cu un fax, 50 de dolari şi trei foşti angajaţi ai RENEL. Ce urmează? Lucram toţi în acelaşi departament şi an de an făceam aceleaşi liste de memorii tehnice justificative. Repetam aceleaşi liste an de an. Lipsa de libertate era mare, iar noi asta ne doream, să facem ceea ce credeam noi că este mai bine", spune Ştefan Gadola, vicepreşedinte al EnergoBit. Aşa că după Revoluţie Gadola împreună cu Ioan Socea şi Peter Pal, care mai întâi erau colegi de muncă la RENEL şi abia apoi au devenit prieteni, pun pe picioare EnergoBit, una dintre primele companii private din Cluj. Şi în prezent cei trei au participaţii egale în compania pe care au creat-o şi toţi ocupă funcţia de vicepreşedinte. EnergoBit nu are preşedinte. "În '89 toţi trei lucram în RENEL Cluj. Acesta a fost primul şi ultimul job pe care l-am avut ca angajat.Am fost printre primele societăţi înfiinţate din Cluj, în aprilie 1990. Când am început, niciodată nu ne-am gândit că vom ajunge aici. Nici măcar nu visam acest lucru. Noi voiam să facem consultanţă", îşi aminteşte Gadola.

"Eram noi, bancherii şi minerii ca nivel salarial, dar ne doream altceva" La început nu au fost doar trei oameni, ci cinci, dar doi au renunţat pe parcurs din motive personale. "Ţin minte că prin februarie ne-am apucat şi am trimis peste 100 de scrisori în străinătate ca să facem rost de lucru. Niciodată nu aş mai scrie o scrisoare ca atunci, dar nu ştiam în '90 cum se fac astfel de lucruri.Primul contract pe care l-am câştigat a fost în iunie-iulie '90 cu Întreprinderea Metalurgică Beclean", spune reprezen tantul EnergoBit. În prima fază, pentru că planul era acela de a face c