Serviciile secrete americane au vrut să se folosească de membrii Gărzii de Fier pentru a face legătura cu grupurile de rezistenţă din munţi.

Datorăm universitarilor gorjeni Gheorghe şi Hadrian Gorun un studiu de mare valoare (Anuarul de Istorie Orală - vol.VIII) pentru cunoaşterea unor aspecte mai puţin sau de loc ştiute legate de lupta anticomunistă din România, la care, iată, s-au alăturat voluntari recrutaţi dintre legionarii români aflaţi în lagărele de refugiaţi din Isny, Biberach, Lindfau - din Germania - şi în altele din Franţa. Cum s-a ajuns aici?! Autorii ne dau o informaţie colosală: Tribunalul Internaţional de la Nürnberg a scos de sub acuzaţia de fascism-nazism „Garda de Fier".

Ceea ce a dus apoi la constatarea că în Vest sunt peste 70.000 de români gata să lupte pentru răsturnarea regimului comunist, mulţi dintre ei foşti legionari. O decizie a C.I.A. a dus la înfiinţarea Oficiului de Coordonare Politică (O.P.C.), care, sub conducerea lui Frank Wisner, avea misiunea de a recruta refugiaţi români aflaţi în Germania, Austria şi Iugoslavia şi crearea unor reţele de agenţi ai serviciilor secrete britanice şi americane în ţările din blocul sovietic. Aceasta, cu aprobarea preşedintelui SUA, Harry Truman, şi cel al Franţei, Vincent Auriol.

Ofertă primită cu bucurie

Aşa s-a ajuns şi la legionarii grupaţi în jurul lui Horia Sima. Oferta franco-americană - scriu autorii studiului amintit - a fost primită cu entuziasm de liderii legionari, consideraţi de serviciile secrete occidentale drept „total anticomunişti". Totul, corelat cu informaţiile potrivit cărora lupta anticomunistă din România, din anul 1949, s-a înteţit.

Au fost recrutaţi 100 de voluntari, 50 pentru paraşutare în România şi 50 pentru susţinerea lor din afara graniţelor ţării. Ei fiind instruiţi referitor la tot ce depindea de buna desfăşurare a activităţii lor: mânuire