Ajuns ca voluntar în ţara africană, un român ne prezintă impresiile sale din inedita experienţă. Andrei Roşca are 32 de ani, este jurist de profesie, şi din 21 aprilie 2011 a plecat să activeze ca voluntar într-un ONG din Uganda, într-o misiune pentru drepturile omului. După ce a făcut aplicaţia şi a primit acceptul ONG-ului, timp de patru luni şi-a pregătit cu minuţiozitate plecarea.
Este singurul voluntar alb din regiune şi a ajuns pentru prima dată în Africa. În Kapuwai, satul unde se află, conexiunea la internet este foarte slabă, aşa că nu poate să ţină un blog sau să interacţioneze pe platformele de socializare, şi abia dacă reuşeşte să trimită din când în când câteva pagini din jurnalul său de călătorie. Din acesta am selectat fragmentele pe care vi le prezentăm în acest număr.
Călătorind până la Pallisa, pe drum am văzut colibe sărăcăcioase din stuf. Cei cu case din chirpici sau din cărămidă sunt consideraţi bogaţi. Casele sunt neîngrădite, toaleta este în curte, de apă curentă nu are rost să vorbesc, iar electricitatea e rară.
Andrei Roşca, printre localnici
Am ajuns joi seară în Kapuwai, dar eram prea obosit să privesc ce se întâmplă în jurul meu (cred că nu dormisem de mai bine de 30 de ore). Poate de aceea prima reacţie a fost de fugă. Sărăcia e lucie, mizeria e crâncenă. Toaleta e în curte, se găteşte la foc, apa se aduce de la puţ. [...]
Puteam să iau un copil ugandez...
Am fost în sat. Toţi strigau dupa mine „musungu" (înseamnă „om alb") [...]
Copiii sunt adorabil de jegoşi, umblă în zdrenţe, mănâncă de pe jos, iar dacă le arăţi aparatul foto, încep imediat să râdă şi să se alinieze la poză. Plăcerea lor cea mai mare este ca după ce le-ai făcut poza să se recunoască în imaginea din aparat. Nu are cum să nu ţi se rupă sufletul când îi vezi aşa zdrenţăroşi, bucuroşi ca nişte
