moto: ”Discriminarea este o doctrină cultivată tenace de o minoritate bolândă, promovată de mass-media iresponsabilă, care susţine că este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.” (unu’ mai deştept ca Becali)
Şi ce dacă cineva te jigneşte? Cât de obsedat de propria persoană trebuie să fii ca să-l bagi în seamă?
http://www.realitatea.net/gigi-becali-dator-si-la-primarie-dupa-ce-a-fost-amendat-pentru-ca-a-jignit-femeile_858907.html
Există o diferenţă între a spune că cineva e hoţ sau violator, pe de o parte, sau a spune că este prost sau nesimţit, pe de altă parte. În primul caz, fie aduci dovezi, fie trebuie să fii sancţionat prin amendă. Penală, dacă mă întrebaţi pe mine. Başca despăgubiri. În al doilea caz însă nu faci altceva decât să exprimi o părere.
Dacă eu cred că un individ este prost, de ce adică nu am voie să mă exprim? Dacă nu îmi place o categorie de oameni, de ce trebuie să păstrez pentru mine? Cine face distincţia între ceea ce am dreptul să spun şi ce nu? Faptul că ceilalţi se simt jigniţi? Nu zău? Pe mine mă jignesc, de pildă, promovarea în media a tot felul de personaje dubioase, de la Gigi Becali citire, până la tot felul de manelişti şi ciuvici, tătoaie şi vrăjitoare, agramaţi şi parapsihologi, politicieni demagogi sau inepţi. Mă jigneşte de fiecare dată votul concetăţenilor mei, mă jignesc candidaturile la Parlamentul European a unor personaje precum Vadim, Becali sau Elena Băsescu. Mă jigneşte la sânge faptul că se construiesc biserici si se închid şcoli şi că sunt înlocuite bordurile suprapuse cu bordurile cu trei etaje. Şi, că veni vorba, m-aş simţi jignit şi dacă o femeie ar spune că bărbaţii sunt nişte porci. Diferenţa însa dintre ultima jignire şi primele ar fi că, dacă pe ultima aş simţi-o ca pe un bâzâit de ţânţar, pe restul le resimt de parcă mi-ar fi picat o cărămidă-n cap. Şi pe indivizii r