De la Bucureşti la Paris sînt vreo 2400 km de făcut cu maşina şi rulezi prin cinci ţări. Dar, retrospectiv privind lucrurile, nu atît numărul de kilometri contează, cît viteza cu care-i parcurgi. Vitezometrul şi kilometrajul îţi arată pînă la urmă totul: starea generală a drumurilor (autostrăzi, drumuri europene şi naţionale, făgaşe judeţene, pîrloage comunale), regulile specifice fiecărei zone comunitare şi gradul în care românul sau maghiarul, austriacul, neamţul ori francezul le respectă.
DE ACELASI AUTOR Greşeli de tipar (I) Back To School Despărţirea de Constanţa Buzea Putem să nu ne certămBucureşti-Arad, 560 km, o zi întreagă de mers cu maşina. Plecaţi la 9.00 din Bucureşti, pe originala autostradă Bucureşti-Piteşti, pe care fiecare bandă din cele două prezintă denivelări „structurale”. Ai senzaţia că maşina e prea încărcată pe partea dreaptă. Aş! E banda întîi a autostrăzii Bucureşti-Piteşti. Treci dincolo: maşina se recalibrează, numai bine pentru iniţierea unui slalom uşor printre petice, mărcile distinctive ale benzii OK. Urmează reperele atît de cunoscute încît devin, cumva, necesare. Dealul Negru, cu vînzătorii de mititei dispuşi în linie de atac (dar cu mai puţini clienţi de data aceasta), apoi Valea Oltului, cu peisajul splendid din dreapta, cu atît mai comod de contemplat cu cît gropile sinistre din faţă se pot zări şi de la o sută de metri. De neuitat va rămîne trecerea noastră prin frumosul orăşel Sebeş, înecat de un parc de maşini obligate să circule pe un firicel de stradă. E poate modul românesc de-a înţelege dezvoltarea durabilă. Turistul trebuie ţinut cît mai mult în ograda ta, să se deprindă cu ospitalitatea naţională. E pus pe fugă; îl vom familiariza cu filozofia slow-motion. După prima zi de călătorie, la Arad, am căzut în paturi ca seceraţi.
Arad-Salzburg, 820 de kilometri, tot o zi de mers cu maşina. Dar după ce treci de gr
