Rubrica din această săptămână dezbate două dintre modalităţile de a combina utilul cu plăcutul. Invitaţii de astăzi ne dezvăluie cum bicicleta şi rolele i-au îndepărat de monotonia unei săli de fitness şi cum reuşesc să se ţină în formă pe roţi.

Bicicleta copilăriei noastre a fost cea mai de preţ jucărie, deşi băieţii ar spune, răutăcioşi, că mingea a fost, este şi va mai fi distracţia supremă. Cu două sau trei roţi, aceste vehicule dădeau o direcţie zbenguielii de după orele de la grădiniţă sau de la şcoală şi epuizau energia neconsumată de pauzele dintre sunetele de clopoţel.

Mersul pe bicicletă, se spune, nu se uită niciodată, cum nu se uită nici prima bicicletă, indiferent dacă a fost un Pegas galben cu şa lungă şi ghidon în formă de coarne sau un Tohan robust şi insensibil ca un tanc faţă de „motoarele cu pedale" de categorie mai mică. În prezent, bicicletele nu mai sunt ce au fost şi îşi trăiesc perioada de glorie. Aspectul şi funcţionarea lor sunt calculate matematic, iar unele au mai multe opţiuni decât cel mai ieftin Logan.În plus, odată cu încălzirea globală, o mică parte din efortul de salvare a stratului de ozon îi revine acestui îndrăgit vehicul pe două roţi.

Dacă în mediul rural o bicicletă are un caracter pur utilitar, în mediile urbane este colacul de salvare din ambuteiajele intersecţiilor. Şi mai există o vorbă printre bikeri: bicicleta te menţine în formă, e ecologică şi, de ce nu, frumoasă.

Patru roţi mici

Rolele au fost, pentru copiii de care ne aducem aminte, o altă modalitate de a face sport în aer liber în copilărie. Aveau patru roţi enervant de independente şi, cum la magazin nu se găseau la pachet cu cotiere sau genunchiere, provocau sângeroase julituri pe asfaltul din faţa blocului sau în parc.

Rolele au renăscut şi ele din punct de vedere estetic şi funcţional, dobândind şi proprietăţi care se mişcă