Frâiele „şantierului festivalului“, aşa cum a fost denumită megaconstrucţia socialistă în cele cinci luni de lucru, au fost încredinţate tânărului „arhitect comunist“ Willy Iuster şi „comandantului brigăzii de şoc“, Ion Brezeanu.

Munca pe şantierul viitorului „Parc de Cultură şi Sport 23 August“, despre care poţi să afli mai multe AICI, era în totalitate mecanizată la acea vreme, tocmai pentru ca lucrările să se încadreze în termenul foarte scurt de timp. „Escavatoare de 1,5 metri cubi, screpere cu cupa de şase metri cubi, buldozere, dragline, gredere ne amintesc de aspectul Canalului Dunăre Marea Neagră“, notează revista „Ştiinţă şi Tehnică“ în numărul din luna mai 1953 păstrată şi acum de colecţionarul bucureştean Sergiu Partenie.

Bucureştenii inaugurează astăzi Naţional Arena! Evenimentul, la care sunt aşteptaţi un milion de oameni, durează toază noaptea

Oraşul de pe stadion

Aproape 5.000 de muncitori - „brigadieri“, aşa cum erau numiţi - au fost aduşi pe şantierul stadionului încă din luna februarie. Erau aceiaşi care au contribuit la ridicarea „vârfurilor industriei socialiste“ a secolului trecut: Hidrocentrala de la Moroieni, furnalul de la Hunedoara sau fabrica de ciment de la Fieni. „Pentru tinerii care muncesc cu avânt pe «Şantierul Festivalului» cum l-au botezat ei, a apărut un adevărat orăşel, cu zeci de bărăci-dormitoare şi alte bărăci. Alături de ei, vin pe şantier, în fiecare zi, sute de tneri din toate colţurile Capitalei, din fabrici, uzine, şcoli, facultăţi, instituţii, răspunzând apelului Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor“, preciza, în stilul specific epocii, redacţia revistei.

Click pe FOTO GALERIE pentru a vedea imagini de la "Noaptea Albă“ pe Naţional Arena

Stadionul, construit după modelul celui mai mare stadion din Uniunea Sovietică, Stadionul „Kirov