La Rudăria, 22 de mori de apă formează un muzeu în aer liber, însă localnicii au nevoie de ele mai mult decât turiştii. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚUSursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

1 /.

Oamenii aceştia au lăsat noul să intre în vieţilor lor. Acum se pregătesc să aibă şi canalizare, maldăre de pământ aşteptând pe marginea şanţului ziua când vor acoperi o imensă conductă. Apa curge de câţiva ani din perete. Însă nu au uitat că vechiul are rostul şi valoarea lui.

"Io-s terminat fără mămăligă"

Aşa se face că lumea morilor de apă de la Rudăria a reuşit să dăinuie preţ de vreo 250 de ani. Şi, ca un pariu cu modernitatea, pare să mai aibă câteva sute de ani în faţă. Dintre pietrele de moară - învârtite de forţa de nebănuit a apelor - iese mălaiul ori făina de grâu, care cândva susţinea viaţa pe aici.

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Morile de apă de la Rudăria La Eftimie Murgu, comună bănăţeană din din munţii Almăjului, l-am întâlnit pe Simu Iovescu. Are 70 de ani, dar vârsta nu-l împovărează. Spatele îl mai supără uneori, dar mâinile puternice urcă sacul pe umăr cu o repeziciune aproape tinerească.

Acum au apărut brutăriile, oamenii merg pe uliţe cu braţele pline de pâini. Însă, la fiecare 2-3 zile, din bucătăria gospodinelor din Eftimie Murgu (vechea comună Rudăria a primit numele revo luţionarului paşoptist în anii ’70) iese aburul ce poartă cu el un miros unic.

Sătenii aproape că nu-l simt, e un iz obişnuit acestor locuri. Însă unui vizitator atent nu-i poate scăpa. Îl simte mai întâi puternic, lângă lada morii, iar apoi îl regăseşte în sat, adunat de prin ceaunele în care mămăliga dă în clocot. Căci, după cum spune chiar primarul comunei, "io-s terminat dacă nu mănânc mămăligă două zile la rând".

Căderea şi învierea din ’55

Viceprimarul a măcinat noaptea trecută. S-a dus, a răsturna