Istorică pentru oraş, calificarea Mediaşului în play-off-ul Europa League e cu atît mai demnă de laude cu cît a fost obţinută în faţa unui adversar puternic. Deşi i-a cedat recent pe Schurrle şi pe Fuchs, din transferurile cărora a încasat 12 milioane de euro, Mainz tot s-a dovedit superioară. A dominat amîndouă manşele, şi nu oricum, adesea autoritar, copios. Şi-a vîndut vedetele, însă a rămas aceeaşi echipă tipic germană, solidă, serioasă, organizată.

Reiese că, scoţînd-o din cursă, Gazul a avut şi noroc. Să recunoaştem că a avut, dar să nu ne oprim aici cu judecăţile. Dincolo de locul comun că norocul ţine de fiecare, să remarcăm atitudinea formaţiei ardelene, care a ştiut nu doar să se agaţe cu îndîrjire de şansă, ba şi s-o fructifice. Depăşind absenţele lui Pîrvulescu şi Eric, brazilianul plecat cu cercul, Mediaşul a arătat ambiţie, devotament, echilibru, unitate. Într-un cuvînt, caracter. A interpretat magistral rolul outsiderului conştient că trebuie să găsească soluţii spre a compensa plusul de valoare al partenerului. Tocmai pentru că nu s-a intimidat, a făcut ce se impunea.

Cel care a găsit soluţiile se numeşte Pustai, antrenorul tînăr şi mintos care n-a absolvit degeaba Matematica! Impunîndu-le băieţilor săi precauţie şi răbdare, el a calculat perfect ambele meciuri. A înţeles că, dacă se expun, medieşenii riscă să se sinucidă. Ca atare, le-a ordonat să nu se arunce, strategie datorită căreia a şi izbutit să scoată mult din puţin.

Înlocuirea lui Markovici cu C. Petre, efectuată la jumătatea întîlnirii retur, a însemnat una dintre cărţile cîştigătoare mînuite de Pustai. Ca şi păstrarea în teren a vîrfului Bawab, anonim pînă la marcarea golului egalizator, dar şi după aceea, pentru ca în final iordanianul să transforme cu sînge rece penalty-ul care a adus Mediaşului şi suporterilor săi o imensă bucurie. Cu atît mai mare cu cît s-a produs