Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu
23 ianuarie 1987
Dreptul obligatoriu la tăcere
A.P. este invitat la spectacolul "Leopoldina Bălănuţă - Victor Socaciu", de la Teatrul Ion Creangă, manifestare care, după cum afirmă martorii, a fost cam anostă, cu puţine momente de succes exploziv. Victor Socaciu a cântat mai mult din repertoriul vechi, dar a scos strofele tari ("casierii dau autografe, nu bani la artişti" din piesa "Cântec pentru Charlie Chaplin"). În final, cei doi s-au luat de mână, în aplauzele publicului, care nu a aflat, nici în ultima clipă, că autorul versurilor a 7 sau 8 cântece este prezent şi se numeşte Adrian Păunescu.
24 ianuarie 1987
Miliţianul fuge de la locul faptei
Seara, suntem invitaţii familiei Alex-Domniţa Ştefănescu, la restaurantul chinezesc Minerva-Nan Jing, de pe Bulevardul Ana Ipătescu. După câţiva metri de la plecarea de acasă (pe jos), A.P. mă trimite înapoi să iau plasa cu vin, uitată la uşă. Nu ne permitem să luăm băutură la preţ de local. Ocolesc, pe la Hotelul "Dorobanţi", şi traversez, drept prin faţa unui miliţian. Nu mă cheamă. Mă duc singur la el. Ridică doar un deget. Îmi cere actele, dar nu le am la mine. Îmi cere, verbal, datele din buletin - adresa şi numele, şi îmi spune să scot banii (25 de lei). Îi strălucesc ochii. Sunt un copil căruia precis nu-i trece prin cap să-i ceară şi chitanţa de la amendă. Doar că numele îl pune pe gânduri şi, pentru siguranţă, mă întreabă:"Şi chiar locuieşti...?" (arată cu mâna spre strada noastră). "Da". "Eşti fiul lui...?" "Da". Afirm din cap. "Atunci (în timp ce îmi întinde banii), te trec cu vederea". "Dar ziceaţi că am greşit şi că trebuie să plătesc". "Te rog, ia banii, dar să nu se mai întâmple". "Dacă am greşit, plătesc". "Auzi, tinere, eu vreau să te trec cu vederea, şi cred că, de fapt, nici nu te-am văzut că faci ceva
