Câţi mai ştiu astăzi ce a fost „devierea de dreapta“? Probabil, foarte puţini, mai ales din afara mediului literar-artistic, chiar dacă e vorba în principal de o mişcare politică. În 2005 a apărut o carte referitoare la acest subiect, care are o istorie interesantă, dar care a trecut aproape neobservată.
E vorba de „Reconstituiri necesare. Şedinţa din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Creatori din România" (Editura Polirom), în care Mihaela Cristea a publicat stenograma şedinţei menţionate în titlu. Stenograma îi fusese încredinţată de sculptorul Dorin Lupea, care o recuperase dintr-un morman de dosare destinate focului în 1981, când un ICRAL bucureştean deschisese un „front de lucru" la fosta (până în 1977) Casă a Scriitorilor din Kiseleff, actualmente sediul central al PSD. Mihaela Cristea a însoţit documentul propriu-zis cu extrase din presa vremii şi cu numeroase şi utile note de subsol. Prefaţa îi aparţine lui Marius Oprea.
Partidul şi creatorii
În prefaţa lui Marius Oprea, informată şi clară, nu există referiri la şedinţa stenografiată. Marius Oprea reface istoria întortocheată a „devierii de dreapta" din 1952, când, cu voie de la Stalin, Gheorghiu-Dej îi înlătură de la putere pe Vasile Luca, Ana Pauker şi Teohari Georgescu.
O plenară a CC al PMR consfinţeşte decizia. Lucrările plenarei sunt publicate în „Scânteia", de unde reia textul Mihaela Cristea. Toată istoria este, fireşte, politică: lupta pentru putere din sânul partidului. Stenograma, care îi atrage prea puţin atenţia prefaţatorului, reproduce luările de cuvânt dintr-o şedinţă a Uniunilor de Creaţie, în care Uniunea Scriitorilor îşi trage partea leului, şi care fusese convocată tocmai ca urmare a plenarei. Partidul acorda creatorilor o mare importanţă. Ei erau cei dintâi care ar fi trebuit să înveţe din experienţa lui şi s-o aplice în operele lor.
Nu se
