Aditivii alimentari, notaţi cu litera E datorită alinierii la normele Uniunii Europene, sunt definiţi ca substanţe care nu se consumă ca un aliment în sine şi care nu se utilizează ca ingrediente alimentare, putând avea sau nu valoare nutritivă. Aceste substanţe se adaugă în produsele alimentare în mod intenţionat, pentru ameliorarea calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii speciale de prelucrare. O altă definiţie dată de specialişti aditivilor alimentari consideră că acestea sunt reprezentate de orice substanţe, naturale sau sintetice, introduse de producătorii de produse alimentare în alimente în cantităţi foarte mici cu scopul de a le prelungi durata de păstrare sau pentru a le conferi proprietăţi atrăgătoare, cerute şi plăcute de consumatori.
După funcţia şi acţiunea lor, aditivii alimentari se clasifică astfel: conservanţii alimentari, cu rolul de prelungire a timpului de păstrare şi a stabilităţii produselor alimentare, având şi acţiune bacteriostatică (acidul benzoic, acidul ascorbic, acidul propionic şi sărurile lor); antioxidanţii alimentari, substanţe care asigură stabilitatea grăsimilor din produsele alimentare (alfatocoferolul şi substanţe de sinteză), aromatizanţii alimentari, care cuprind substanţe naturale sau sintetice variate utilizate pentru potenţarea aromei şi gustului produselor alimentare, amelioratorii alimentari, substanţe chimice naturale sau sintetice care au rolul de moderare a unor proprietăţi ale alimentelor.
Atenţie! Oamenii de ştiinţă afirmă că, în cantităţi mici, consumul aditivilor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea, normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevăd cantităţile maxime care pot fi folosite în diversele categorii de produse alimentare. Totuşi, pentru a preveni eventulele pericole, legislaţiile din SUA şi UE au interzis o parte din acestea.
Reţineţi! Aditi
