Dacă Iarna stă sub semnul lui Hefaistos, zeul metalelor, personificare a focului, Primăvara sub semnul lui Hermes, solul zeilor, iar vara sub cel a lui Apollo, zeul luminii, personificare a Soarelui, Toamna îi aparţine lui Dionysos, zeul vegetaţiei, al pomilor şi al viţei-de-vie, al vinului, al extazului, al fertilităţii. Ziua de 6 august e ziua când se amestecă vara cu toamna, e prag de timp, de anotimp, şi – ca orice prag – , aduce ritualuri, superstiţii, sărbători…

Pe 6 august calendarul creştin-ortodox vesteşte Praznic Mare, Împărătesc, Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor, revelare a esenţei sale divine. Ca în cazul marilor zile de peste an, sărbătoarea s-a suprapus peste o alta, existentă încă din străvechime în calendarul popular al românilor: Probejenia.

De Probejenie codrul începe să-şi schimbe culoarea, apele se răcesc, copacii plâng pentru că nu-şi mai văd crescând lăstarii, cerul devine mai albastru, iar berzele pleacă purtând rândunelele pe aripi. Oamenii rămân acasă şi se roagă ca ele să ajungă cu bine şi să se întoarcă la primăvara ce vine. Se spune că nu-i bine ca oamenii să pornească la drum lung în aceeaşi zi cu păsările călătoare că vor rătăci cărările şi cu greu vor mai găsi drumul spre casă. Tot în această zi, se crede că cine are inimă bună şi îşi doreşte din tot sufletul să scape de o patimă, va fi vindecat.

Ţăranii spun că la Probejenie "se ceartă toamna cu vara". Peste noapte ferestrele nu mai pot fi lăsate deschise, pentru că, din cauza frigului ce va să vină, duhurile rele se pot ascunde în case. Gângăniile şi şerpii se retrag la "căldura din inima pământului", numai şarpele casei rămâne cuminte sub prag, spirit bun al locului, aducător de noroc şi belşug. Se spune că dacă un fecior întâlneşte în astă zi un şarpe, trebuie să-l omoare, pentru că altfel acesta se va preface în zmeu.

@N_