Zeci de mii de români, de toate vârstele şi condiţiile sociale, au venit sâmbătă, pe la five o'clock, la deschiderea Naţional Arena, ca la un spectacol european. Oamenii s-au declarat încântaţi, au cârcotit, au apreciat, au criticat, au fotografiat, au aplaudat, au trăit extazul.
Foto: Silviu Matei
Pe la patru şi jumătate, cozile erau consolidate la intrări. Fiecare ştia unde să se aşeze, nimeni nu mânca seminţe, nu scuipa coji, nu-l zărea pe Oprescu. Primarul le promisese că va fi la poartă, ca să le strângă mâinile. "Dar cum să strângi mâinile unei sute de mii de oameni?", şi-o fi spus doctorul lăsându-se păgubaş.
Foto: Silviu Matei
La cinci fără câteva minute, porţile s-au deschis, iar lumea a intrat, neverosimil de civilizat, direct în vis. Oamenii s-au aşezat, cuminţi, în stal şi fiecare a dat play filmului său.
Foto: Silviu Matei
Unii şi-au revăzut tinereţea revoluţionară. Alţii, un vis împlinit. Cel puţin unul s-a revăzut jucând pe Maracana, mulţi au zărit luminiţa de la capătul tunelului, presa şi-a rupt hainele, urmărindu-l primar.
Sincer, eu am revăzut, de la o peluză la alta, golul fabulos al lui Dobrin, când i-am bătut pe cehi cu 2-1.
Stadionul în tribune
"Domne, ştii cum zicea ăla?! Zicea: «Atenţie, plăcuţa 3, sss!». Nu zicea sus, mă-nţelegi?! Aşa de repede trebuia s-o ridicăm. Şi 3000 de plăcuţe făceau «sss» şi, brusc, apărea portretul lui Ceauşescu, la tribuna a doua.. De atunci, n-am mai fost pe 23 August."
Omul, trecut binişor de 60 de ani, îşi caută repede, prin cap, cadre vechi, cu el şi cu fostul stadion "23", ras din temelii, ca să facă loc "bijuteriei". "E frumos, ce să mai...", spune el cu ochi apoşi. "Frumos, cochet, da' ca o cutie de conserve. Păi, unde e, domne, pista?! Nu săreau ăia aici, la groapa cu nisip? Păi dacă nu mai e atletism, din ce s
