Werner Henning este originar din Nadeş, din părinţi saşi. A crescut şi şi-a întemeiat o familie în Nadeş, dar gândul că ar putea să se realizeze în viaţă, în străinătate, mai bine decât în România, l-a determinat să se stabilească în Germania. După aproape 30 de ani poate să spună că este un om realizat: este consilier local în oraşul Nurnberg din Germania, are propria firmă prosperă şi o familie fericită.
Reporter: Aţi plecat cu toată familia din Nadeş pentru a vă stabili în Germania. Cum a fost tranziţia?
Werner Henning: Am plecat în ianuarie 1983 cu toată familia. Aveam 28 de ani şi doi copii mici. Dar părinţii mei erau deja în Germania şi atunci ne-am întrunit toată familia. Era şi regimul acela în România şi din cauza asta am crezut că pentru familia noastră este mai bine să ne schimbăm domiciliul în Germania, mai ales că am fost educat în germană. Noi aici la şcoală am învăţat în limba germană toate materiile. Începutul nu a fost aşa de simplu nici în Germania. Eram cu doi copii mici, soţia nu putea să lucreze. Situaţia economică nu era aşa de roz, dar în timp ne-am stabilit. Acum am o firmă care se ocupă cu încălzirea centrală, cu şapte angajaţi.
Rep.: Ce înseamnă pentru un român plecat din Nadeş, viaţa din Germania?
W.H.: Este alt nivel de trai în Germania, dar nu este uşor să prinzi rădăcini acolo. Pentru că, totuşi, este o ordine, o disciplină. Asta ne-a şi determinat să mergem în Germania. Şi pentru copii e alt viitor, cel puţin aşa am considerat noi.
Rep.: Ce sentimente vă încearcă când reveniţi pe plaiurile natale?
W.H.: De fiecare dată când vin în România, nu contează în ce misiune vin, sufletul îmi zice că trebuie să mă duc şi până la Nadeş. Încă nu mi s-a întâmplat vreodată să nu fac o escală de două zile la Nadeş. Îmi lipsesc aceste meleaguri, aceste dealuri pe unde am copilărit. Trec pe la şcoală şi îmi amintes
