Acum totul e superb pe Arena Nationala cu 94 de cai de acces si 55000 de locuri, la evenimentul portilor deschise- sa vedem si cum o sa arate peste un an, in care vor fi fost ceva evenimente, meciuri, concerte... Doresc insa sa impart cu Dvs. revelatiile de pe Arena Nationala, inclusiv relevate de logodnica mea, care cu drag a venit cu mine sa apreciem un adevarat pol de interes de care Bucurestiul ducea lipsa.
Ne-am asezat si noi ca tot romanul, dupa un tur al arenei pe un fotoliu din zona VIP (acum imi explicam toate gamele de preturi la biletele pentru defunctul meci cu Argentina). Tocmai ma bucuram ca jumatatea a promis ca ar veni si ea cu mine la meciuri daca ar sta pe scaun in conditiile astea, ca la cinema. Ne ridicam si tot ea ma intreaba daca am fost atent la copilul din spatele nostru. Evident ca nu fusesem si am intrebat de ce trebuia sa fiu atent (in mintea mea deja strigam la Mutu de la nivelul gazonului - cand sa fiu atent?). In spatele nostru era o familie cu un pusti aflat la varsta deceurilor, ca multe alte familii vizitatoare. Dadusera si ei un tur cel mai probabil si s-au asezat si ei pe fotolii sa isi imagineze ceva - orice, ca noi toti! Cand s-au asezat, cel mic intreaba: "Si acum? CE ASTEPTAM aici?".
Nu stiu daca a avut cineva un raspuns (poate nu, sau pot doar sa presupun ca a fost ceva de genul "Stam si noi un pic si dup-aia mergem..."). Pentru o generatie care asteapta autostrazi de atata timp, asteptarile fusesera implinite la finalizarea arenei, ca si la finalizarea Pasajului Basarab - s-a facut ceva, era nevoie mai devreme, dar bine ca s-a facut, nu??! Dar pentru cei din urma, pentru care povestile facliilor de la victoria cu campioana mondiala Italia de pe fostul Stadion National nu ofera suficient resort de a incuraja imaginatia, ce asteptam? Ce le spunem ca trebuie sa astepte si cand, pe un teren gol cu un superb
