Hormonii sau blocarea arterelor care irigă formaţiunile de la nivelul uterului pot înlocui cu succes extirparea aparatului genital. Jumătate dintre femeile cu vârste de peste 35 de ani au fibroame uterine, care involuează la menopauză.

Pentru femeile care suferă de disconfort din cauza fibroamelor uterine, alegerea celei mai potrivite metode terapeutice se face în funcţie de vârsta femeii, de dorinţa ei de-a avea un copil, dar şi de numărul, de mărimea şi de localizarea fibroamelor.

Fibroamele uterine sunt excrescenţe în stratul muscular al uterului, tumori benigne care nu prezintă pericol de transformare în cancer. „Există o predispoziţie genetică în apariţia acestor formaţiuni, care se transmite pe linie maternă", ne spune Cezara Bucur, medic primar ginecolog la Maternitatea „Giuleşti" din Capitală. Uneori, fibroamele pot rămâne „silenţioase". Alteori însă, provoacă sângerări abundente la menstruaţie sau între menstruaţii, senzaţie de balonare, probleme la urinare sau greaţă. Pentru femeile care suferă de astfel de simptome, aşteptarea până la menopauză nu este o soluţie.

Hormonii „taie" sursa de estrogen

În cazul femeilor care se apropie de menopauză, dar nu numai al lor, medicul poate să indice un tratament cu analogi gonadotropi (GnRh). Aceste substanţe pun în repaus funcţia ovariană şi, deci, producţia de estrogeni. „Tratamentul durează trei luni şi constă în câte o injecţie intramusculară lunar. În acest mod, fibroamele se atrofiază în proporţie de până la 50-60%. Problema este că, ulterior, ele recidivează", ne explică medicul ginecolog. Însă administrarea de GnRh nu se poate face pe termen lung, pentru că privează organismul de estrogeni, importanţi pentru funcţionarea sistemului cardiovascular şi a celui osos. La oprirea tratamentului, ovarul îşi reia funcţia, iar uterul poate „ţine" o sarcină.

Embolizarea atrofiază tumori