Zona europeană se zbate în grija zilei de mâine şi nu mai are timp de discuţii despre inovaţie. Lumea, aşa cum a fost ea modelată după al Doilea Război Mondial, în loc să se restructureze raţional, de la sfârşitul anilor ’80 a trăit câteva decenii de dezmăţ financiar.

Astăzi, guvernele din Europa şi SUA sunt într-o încleştată căutare a soluţiilor la criza financiar-economică. „Zonele emergente" îşi continuă creşterile economice spectaculoase şi încet, dar sigur, îşi croiesc drum spre o înnoită structură internaţională, mizând pe alte standarde de competitivitate. În timp ce zona europeană şi cea americană se zbat în hăţisul încurcăturilor socio-economice create de actorii politici şi financiari proprii, opinia publică transatlantică nu mai are sensibilitate faţă de eventuale discuţii privind perspectiva societală, fiind ţinută în jocul dezbaterilor existenţei cotidiene. Astfel, un raport european despre relaţia între cercetare/inovare şi competitivitate nu a atras atenţia mediilor politice şi de opinie. Aceasta deşi, spre deosebire de alte documente analitice vehiculate în Bruxelles, „Raportul despre inovare şi competitivitate în Uniunea Europeană" atrage atenţia factorilor decidenţi europeni asupra necesităţii vitale ca Uniunea să-şi dezvolte competitivitatea ştiinţifică, tehnologică şi inovativă.

În urma celorlalţi competitori

Cercetarea şi inovarea din Europa, relativ competitive global în deceniile postbelice, au ajuns să fie în urma competitorilor globali, chiar competitivitatea generală a Uniunii Europene fiind în declin, îndeosebi în ultimul deceniu. Intensitatea cercetării şi dezvoltării în Uniunea Europeană, în 2000-2009, a stagnat la 1,85% din PIB, pe când în SUA, după declinul de la începutul deceniului trecut, a reluat o creştere modestă (2,76%, în 2008). Stagnarea în UE şi SUA contrastează cu creşterile substanţiale în Asia (5