Criza financiară în varianta „hard" tocmai a început.

Politicienii populişti care au întreţinut artificial economiile bolnave şi-au dovedit limitele. Din păcate, plătim cu toţii. Din fericire, populismul va muri.

Standard&Poor's a retrogradat ratingul ăla gras al Americii de la AAA la AA+. Puţin. Foarte puţin. Oricum, acest rating nu reflectă realitatea. Oricum, toţi investitorii se aşteptau la această retrogradare şi bursele nu vor mai reacţiona la fel de grav aşa cum s-a întâmplat joia trecută. Ce s-a întâmplat de fapt? Investitorii de pe burse, adică cei cu bani foarte mulţi, adică pilonii economiei globale, adică cei cărora statele ar trebui să le dea voie să respire, nu să-i suprataxeze, s-au supărat! Dacă ăştia se supără şi, dezamăgiţi de titlurile unui stat prietenos cu asistaţii social sau de o monedă euro aflată în moarte clinică, decid să investească în aur şi să-şi mute miliardele în Cayman, întreaga planetă se cutremură. De joi până astăzi, depunerile din Elveţia, de exemplu, au crescut de 100 de ori, iar francul elveţian se apropie cu viteza luminii de paritatea cu euro. Agenţiile de rating pot să retrogradeze, FMI să avertizeze, preşedintele BCE să trişeze, că lumea va rămâne în criză atât timp cât statul social nu crapă o dată pentru totdeauna. Grecia, Italia, Spania şi Portugalia au un deficit bugetar destructurat. Pentru a câştiga paşaportul de aderare la UE şi, implicit, la zona euro, au aplicat măsuri de consolidare bugetară şi au mai strâns robinetele care îi alimentau pe cei care taie frunze la câini. Au intrat în UE tunşi, raşi şi frezaţi şi imediat ce-au ajuns acolo au început să pompeze bani în asistaţi social şi bugetari mai abitir ca înainte. Acum, Italia dă în judecată S&P şi face percheziţii pe la ăia prin birouri. Aiurea. Nu S&P a băgat Italia în criză, ci politicienii care nu au înţeles că nu aduci bani la buget dacă sup