Campion al Moldovei la motociclism şi karting, ieşeanul a îndrumat sute de tineri pe acest drum. Prima dată a urcat pe motor în 1958, la 21 de ani. Chiar dacă „prima dragoste“ nu a fost o motocicletă, ci un motoscuter, ieşeanul a perseverat. În câţiva ani a ajuns campion naţional atât la karting, cât şi la motociclism, fiind chemat inclusiv de Miliţie să dea reprezentaţii ale măiestriei sale în faţa Stadionului „Emil Alexandrescu“.

„N-am făcut şcoala de şoferi de la început, dar m-am priceput. Ţin minte că stăteam la cămin, la Politehnică, şi în ’64 am vrut să mă înscriu la Spartachiadă“, îşi aminteşte veteranul. Rezultatele pe care le-a obţinut până atunci l-au recomandat pentru cea mai înaltă distincţie pe care şi-o poate dori un sportiv – ocazia de a purta flacăra olimpică pentru Olimpiada de la Moscova din 1980.

„Eram Campion al Moldovei. De aceea m-au ales să duc flacăra. Ţin minte că nu mi-a fost uşor. Cu o mână trebuia să conduc motocicleta şi în cealaltă să ţin flacăra. Iaşiului eu i-am dat flacăra olimpică. Am dus-o de la Leţcani şi, la intrarea în Iaşi, unde era depozitul de butelii, ţin minte că mă aştepta un poliţist rus şi întârziasem câteva minute, iar el striga după mine «Davai! Davai!» să vin mai repede“, îşi aminteşte Dimitrie Prisecaru.

„N-ai voie să greşeşti“

Flacăra pe care a purtat-o în urmă cu 31 de ani o ţine la loc de cinste pe holul locuinţei sale din Iaşi. Alături de nenumăratele cupe, trofee şi diplome pe care le-a câştigat de-a lungul timpului, aceasta tronează pe panoplia primului motociclist din Moldova. Pasiunea sa pentru motoare nu s-a rezumat, însă, doar la performanţele personale. De-a lungul timpului, ieşeanul a antrenat sute de tineri, printre care şi pe fiul său, aceştia aducând acasă cupe şi premii întâi. Recunoscut pentru mâna de fier cu care îşi ghida studenţii, ‘nea Mitică spune că pe mulţi i