Singurul motiv real pentru care cred ca criza nu a lovit (inca) puternic in Romania este ca nu avea ce sa atinga. Desigur, a falimentat cateva afaceri proaste, i-a dus la sapa de lemn pe cativa samsari imobiliari, a fortat guvernantii sa reduca salariile si pensiile (in numele reformei), insa efectele crizei – asa cum au fost ele simtite in tarile dezvoltate – nu au existat aici. Si nu pentru ca vreo minte luminata ar fi facut ceva ca s-o previna, ci pur si simplu pentru ca noi nu am fost conectati cu adevarat la o economie reala.
Legati mai degraba de gainile din fundul curtii si de porcul din ograda decat de un sistem bancar, majoritatea romanilor nu cred ca stiu ce inseamna fiorii reci ai disperarii crizei, asa cum este experimentata in SUA, de exemplu. Economia subterana este o binecuvantare in contextul asta. Cred ca toti politicienii care se declara luptatorii anticoruptiei nici nu realizeaza ca, daca ar fi sa reuseasca in ipocrita lor intrecere cu mafia subterana, abia atunci am lua si noi cunostinta cu fata urata a falimentului. Pana una alta, noi facem ceea ce stim dintotdeauna cel mai bine – supravietuim. Si aici ne pricepem de minune! Importam mamaliga si branza de la bunici, cumparam un porc impreuna cu neamurile si am trecut vara.
Cine considera Bucurestiul si viata din centrul Capitalei vreun etalon pentru ceva, inseamna ca habar nu are unde traieste. Clasa de mijloc poate sa fi simtit si ea criza adevarata, insa procentul ei nu cred ca depaseste 5% din total – cei care castiga, sa spunem, intre 1000 si 2000 de euro.
Singurul lovitura care a atins cat de cat pe unii sau pe altii a fost prabusirea imobiliara. De aici si dramoletele unor bugetari ajunsi in situatia de a nu isi mai putea sa isi plateasca creditele pe care, culmea!, nici nu ar fi trebuit sa si le permita a le face. Si totusi, au pacalit sistemul. Cu ingaduinta unor minti
