Ce au în comun regii şi prinţii din România, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Monaco, Rusia, Grecia, Serbia, Belgia şi Egipt cu maharajii din India, Siam şi Nepal? Cu toţii au coroanele făcute de Cartier. Doar un membru al unei case regale putea acorda fondatorului Cartier denumirea de „Bijutierul regilor, regele bijutierilor“. Un prinţ de Wales a fost primul care a folosit sintagma.
Etalon în lux şi bun-gust, Cartier are în spate o istorie de peste 150 de ani. Primul magazin Cartier a apărut în 1847, la Paris. Louis François Cartier, fondatorul imperiului, lucrase ca ucenic al bijutierului parizian Adolphe Picard şi, atunci când acesta s-a retras, a preluat afacerea. Succesul noului bijutier a venit aproape instantaneu, având un motiv simplu: simplitatea.
Bijuteriile propuse de Cartier erau, de fapt, modele simplificate ale podoabelor foarte ornate, specifice acelor vremuri. Tot simplitatea a fost cheia către aristocraţie. Prinţesa Matilda, verişoara lui Napoleon şi cea care dicta tendinţele modei în acea perioadă, a fost unul dintre primii clienţi de vază ai casei Cartier. Comisioanele private - prin definiţie cerute de clienţi bogaţi - au crescut considerabil. Până la sfârşitul secolului, magazinul s-a mutat pe exclusivista Rue de la Paix, centrul modei pariziene. Aici a rămas sediul central al companiei pe tot parcursul secolului al XX-lea.
Afacere de familie
Din 1847 şi până în 1963, toţi cei care s-au perindat la conducerea Cartier aveau numele de familie Cartier. Louis Alfred Cartier s-a alăturat tatălui său, Louis François, la cârma magazinului de bijuterii. În această perioadă, faima bijutierului francez s-a răspândit dincolo de Paris.
Zorii anilor 1900 au găsit magazinul sub conducerea lui Louis Alfred şi a fiilor săi, Jacques, Louis şi Pierre. Jacques a fost trimis în Marea Britanie pentru a se ocupa de
