Tirul verbal al lui Victor Ponta si-a intetit cadenta, veninul aruncat inspre tabara portocalie este tot mai toxic, dar nu imi este clar pentru cine sunt mai daunatori aburii degajati: pentru USL sau pentru PDL?
Aparent, omul care sustine ca in Constitutie scrie ca USL trebuie sa capete premier (dar nu umorul involuntar il analizez eu aici, si nici faptul ca un judecator al CCR s-a antepronuntat in sensul ca "alianta" si "partid" este totuna) presteaza dupa manualul marketingului politic: critica Puterea, o demonizeaza, ii face zilnic lui Emil Boc un portret menit a-l ridiculiza.
Nu tine cont, insa, de alta regula de aur a comunicarii: maniera in care ataci adversarul trebuie sa fie variata, un singur purtator de mesaj (exista si Crin Antonescu, dar face aceeasi greseala, si in ultima perioada e mai subtire, ca e vara) risca sa catalizeze impresia de oportunism, iar efectele se pot intoarce impotriva ta.
Cum domnul Ponta aspira la postul de premier, nu m-a convins pana acum ca il merita. Nu are o atitudine demna, care sa se potriveasca inaltimii functiei la care viseaza, tot ce constat este ca postura de atacant ii afecteaza imaginea intr-o masura mai mare decat i-o lezeaza pe a lui Boc.
Mai departe, principiile campaniei negative, singura la indemana capacitatii intelectuale a liderilor Opozitiei, pana la proba contrarie, mai spun ceva: daca ceri schimbarea, fa in asa fel incat electoratul sa te perceapa ca fiind diferit.
Deocamdata, pe terenul unei retorici caracteristice lui Traian Basescu, Victor Ponta pare palid, deoarece nu o stapaneste decat la suprafata, insa prin insistenta, da mereu senzatia ca vrea sa-l depaseasca - mai mira pe cineva ca peste 60 la suta dintre romani declara ca nu se mai prezinta la vot?
Pe urma, tentatia criticii prea acerbe trebuie stapanita, cu toate ca reprezinta
