Dorinţă. Cabral intenţionează să antreneze copiii la kickboxing Campioni. Cabral şi mama lui, Argentina, în studioul „Poveştirilor de Noapte”, sau un vicecampion european şi o vicecampioană mondială la kickboxing Sportiv. Prezentatorul tv nu ratează concursurile de wakeboardingAi un blog vizitat, citit, lăudat. De când pasiunea pentru scris?

O am de mult. Eu am scris şi proză SF, dar niciodată n-am considerat destul de bună scrierea ca să o public undeva. Când a venit blogul a fost, cred, şi un mic pariu. Ştii cum e, dacă apari la televizor, neapărat trebuie să fii prost. Prezint şi o emisiune mondenă (n.n. - "Poveştiri de Noapte", la Acasă) aşa că, plecând de la premisa asta, era clar: gagiul e în primul rând prost, oricum n-are nimic de zis şi, dacă ar zice ceva, ar fi tot din zona aia de monden. Numai că la mine pe blog nu s-a vorbit niciodată despre monden şi nici nu vreau să vorbesc despre asta. Cel mai mult mă bucură că oamenii vin şi comentează pe blog, dezbatem şi, la sfârşitul zilei, putem să tragem şi o concluzie, fără să fie nevoie să vorbim despre morţii şi răniţii unuia sau altuia. S-a format şi o comunitate care comunică foarte bine.

La şase ani te-ai apucat de kickboxing. Cine te-a dus la sport?

Tata (n.n. - tatăl care l-a crescut. Cel natural e originar din Congo Brazaville), care era antrenorul. Primii ani au fost un chin. Nu-mi plăcea, era chinuială, eu eram şi mic... A început să-mi placă pe la 10 ani. Am fost şi vicecampion european, în tinereţile mele. Am făcut vreo 18 ani kickbox şi, după ce m-am lăsat de sport de contact pentru că eram prea boşorog să iau şi dau pumni în ring, m-am apucat de taebo. Nu ştia nimeni de taebo atunci în România.

Te antrenai şi cu sora ta, Artemis, care-i şi ea campioană. Aţi stricat ceva prin casă?

Toată casa. Pentru că noi nu aveam bani să luăm o sală de antrenamente ca să pred