Statele din zona euro nu par să fi reușit să își corecteze propriile probleme financiare. Ba mai mult chiar, se discută tot mai aprins despre o „hemoragie” a crizei datoriilor suverane. Mai exact despre o extindere a crizei atât temporală cât și fizică. Nici măcar statele care aveau datorii reduse nu par a fi scutite de un nou val al crizei. Problema americană devine tot mai acută putând genera reacții în lanț. Iată, pe scurt, o scurtă istorie a crizei din zona euro:

16 octombrie 2009

Premierul Greciei, Geórgios Papandréou, avertizează public că finanțele țării sale se află „într-o situație critică”.

decembrie 2009

Cele trei mari agenții de rating, Fitch, Standard & Poor's și Moody's retrogradează Grecia. Guvernul de la Atena anunță ample tăieri de costuri.

29 ianuarie 2010

Spania anunță un plan de austeritate pe o perioadă de trei ani cu scopul de a își reduce datoriile cu 50 de miliarde de euro.

3 februarie 2010

Grecia adoptă un plan de salvare aprobat de Comisia Europeană. Statul elen este pus sub supraveghere.

8 martie 2010

Portugalia anunță un program de austeritate menit să-i reducă deficitul public record.

30 martie 2010

Irlanda pompează miliarde de euro în sistemul bancar pentru a îl menține pe linia de plutire.

23 aprilie 2010

Grecia este forțată să iasă de pe piața obligațiunilor din cauza dobânzilor prohibitive și apelează la ajutorul financiar al Uniunii Europene și al Fondului Monetar Internațional.

2 mai 2010

Grecia devine prima țară din zona euro care primește ajutor financiar de urgență. UE și FMI acordă un împrumut de 110 miliarde de euro însă solicită măsuri dure de austeritate.

5 mai 2010

În Grecia au loc proteste violente împotriva planului de austeritate iar trei persoane sunt ucise într-un incendi