După ce a dat totul pe teren, băcăuanul s-a mutat la catedra de la Liceul Sportiv, având misiunea clară de a descoperi noi talente în rândul tinerilor. A iubit sportul cu balonul rotund de mic copil.

Atunci când prindea o ocazie să iasă din casă se ducea direct pe terenul de fotbal. Acolo a fost remarcat la vârsta de 19 ani de profesorul Constantin Anghelache care a văzut în el un viitor mare sportiv. La început s-a lovit de refuzul tatălui care şi-ar fi dorit ca băiatul lui să fie inginer şi să nu-şi piardă vremea alergând după o minge.

Serios şi muncitor

„El nu credea că poţi să faci carieră şi să ajungi cineva prin sport. Într-o zi a venit domnul Anghelache la noi acasă şi a reuşit să-l convingă să mă lase să merg cu el la Câmpina şi să fac fotbal. Mie îmi plăcea că pe vremea aceea îţi puneau la dispoziţie de toate. Tu trebuia doar să fii serios şi să munceşti“, îşi aminteşte fostul fotbalist.

Şi-a făcut debutul la echipa Letea, s-a transferat la Dinamo Bacău şi apoi la Viitorul Bucureşti, echipa gândită de Federaţia Română de Fotbal şi la care nu ajungeau decât cei mai talentaţi fotbalişti.

Mutarea la acest club a fost pasul cel mare către echipa sa de suflet, Steaua Bucureşti, unde a trăit cea mai frumoasă perioadă a vieţii. „Visul meu era să ajung la Steaua. Şi astăzi sunt fan al acestei echipe la care am ţinut şi ţin enorm, deşi nu mai este nimic din ce a fost. Am jucat alături de nume mari. Am avut 124 de meciuri şi am marcat 25 de goluri pentru Steaua. Am câştigat Cupa României în 1967 şi am fost campion al României un an mai târziu. A fost vârful meu de glorie“, mai spune băcăuanul.

I-a cedat locul de atacant lui Mircea Lucescu

Băcăuanul a fost cooptat şi la echipa naţională. „De 12 ori am fost selecţionat la naţională, într-o perioadă în care erau cel mult cinci meciuri pe an. Am