"Dreptate socială, nu milă!", "Tineri, vremea noastră a venit!", "O generaţie întreagă cere un viitor!", "Demisionaţi, Egiptul e aici!", "Israelul e prea scump!", "Poporul înaintea profitului!" (ăsta da, slogan, strigat pe Bulevardul Rothschild din Tel Aviv), "Dacă guvernul e împotriva oamenilor, oamenii se ridică împotriva guvernului!" , "Bibi, porcule, dă-ne ţara înapoi!". De trei săptămâni, cetăţeni de toate vârstele, profesiile, culorile, orientările politice si religioase, ies cu sutele de mii in stradă. Tinerii şi-au aşezat corturi pe cel mai exclusivist bulevard din capitală (l-am invocat mai sus). "Dreptatea socială" pe care o clamează e ilustrată in revendicari cat se poate de concrete: micşorarea preţului locuinţelor, scăderea chiriilor, scăderea preţului benzinei, impozite mai mari pentru apartamentele de locuit transformate în birouri, impozite mai mari pentru apartamentele nelocuite, controlul statului asupra preţurilor la produsele de bază, ruperea cârdăşiei dintre taicuni (marii deţinători de capital) şi puterea politică. Episoadele de corupţie ale regimului Netanyahu sunt invocate zilnic. Niciodată în istoria Israelului un protest de asemenea amploare n-a mai avut loc. Atâţia oameni în stradă nu s-au strâns decât după Războiul de Yom Kippur şi la moartea lui Yitzhak Rabin. Dacă însă în 1974 şi în 1995 a fost vorba despre proteste politice, în iulie-august 2011 mulţimile afişează revendicări sociale.
Unora le-ar putea părea de neînţeles că, într-o ţară (una dintre puţinele) care n-a fost atinsă de criza economică, populaţia nu face ciocul mic. Ba mai mult, înspăimântată de spirala creşterii preţurilor, cere reforme economice.
"Observăm discuţiile despre criza datoriilor suverane din Europa, auzim de posibilitatea incapacităţii de plată în cazul SUA. Datoria mea supremă este să mă asigur că Israelul nu ajunge în această situaţie", a decla