Ileana a început să urce pe munte la vârsta de 5 ani împreună cu părinţii săi, care erau şi ei pasionaţi de călătorii. Senzaţia de libertate a cuprins-o imediat ce a simţit aerul tare al Munţilor Bucegi.

„Şuierul vântului aspru şi tăios de pe platoul Bucegilor mi-a rămas definitiv în suflet. Am continuat în gimnaziu, inspirată de cărţile copilăriei şi m-am contaminat de virusul peşterilor, iar pe la 17 ani clinchetul cristalin al carabinierei lovite de stâncă mi s-a înşurubat adânc în urechi. În 1989 am devenit membru al Asociaţiei de Turism Chindia, din conducerea căreia am făcut parte timp de 13 ani“, spune Ileana Bocanciu (42 de ani).

Din 2008 poartă cu mândrie eşarfa de cercetaş, ca lider în Centrul Local „Naparis“ Pucioasa. „În 2010 am luat parte la înfiinţarea Asociaţiei Ecologice «Floare de Colţ», asociaţie prin care ne desfăşurăm activităţile mai mult în zona educativă de respectare şi protejare a naturii. Aşadar, o bună parte din viaţa mea a fost dedicată muntelui şi călătoriilor iar în ultimii ani am simţit nevoia să împărtăşesc şi altora din experienţa mea, în special tinerilor care au atâta nevoie de asta“, crede temerara.

A cucerit continentul sudic

În 2006 a participat timp de trei luni la o expediţie în Antarctica prin „Fundaţia Antarctică Română“, alături de expediţia naţională de cercetare chineză. „Cu toate că au trecut cinci ani de atunci, lumea continuă să mă întrebe despre această expediţie şi două mari regrete mă încearcă: pe de o parte faptul că nu am reuşit încă să pubic o carte despre această călătorie, iar pe de altă parte faptul că odată cu moartea lui Teodor Negoiţă, în martie anul acesta, multe dintre proiectele sale începute în zonele polare, vor rămâne probabil doar in acest stadiu, de proiect. Căci cine ar mai finanţa azi în România o expediţie în Antarctica?“, se întreabă cu regret în suflet iubitoarea mun