Palatul Elysée, reşedinţa preşedintelui Franţei, a intrat într-o intensă fază de renovare. De o săptămână încoace şi până pe 24 august, când este prevăzut următorul Consiliu de Miniştrii, celebra clădire va fi supusă unui adevărat "lifting" de vară.
Cursa contra cronometru este permanentă. Între 300 şi 400 de muncitori specializati, şi aleşi pe sprânceană, se agită de la şase dimineaţa la zece seara în jurul şi în incinta Palatului prezidenţial pentru ca lucrurile să fie gata la timp. Frontonul intrării principale, poarta secundară a grădinii Palatului, sala Murat în care se derulează Consiliile de Miniştrii şi un alt mare salon de alături – totul trebuie refăcut, restaurat bine, dar nu oricum şi nici la repezeală.
Lucrările sunt cele mai importante din ultimii 60 de ani şi sunt coordonate de arhitectul-şef al monumentelor istorice. În fapt, în apropae trei secole de existenţă, niciodată reşedinta prezidentială nu a cunoscut atâta frenezie. Palatul Elysée este unul dintre cele mai încărcate de istorie, de istoria puterii politice franceze. Istoria Palatului Elysée
Construită în 1718 pentru un celebru conte, clădirea a trecut apoi prin mai multe mâini înainte să devină ceea ce este în prezent. În 1753, Palatul devine reşedinţa pariziană a marchizei de Pompadour, amanta regelui Ludovic al 15-lea.
Suveranul însuşi va folosi apoi Palatul ca depozit de mobilă. La sfârşitul secolului 18, clădirea este cumpărată de un mare bancher care o va renova şi împodobi. Palatul Elysée devine astfel unul dintre cele mai frumoase palate ale capitalei. Căzute apoi în mâinile unui organizator de baluri si spectacole, saloanele de la Elysée se transformă într-un soi de bâlci şi încep să se dergradeze.
Napoleon a răscumpărat clădirea în 1805 şi a făcut-o cadou surorii sale care a restaurat-o. Puţin mai târziu, în 1814, împăratul va semna propria scrisoar
