Simon Andreea Simona avea 9 ani şi a dispărut din Miercurea Ciuc în seara zilei de 15 decembrie 2005, pe drumul dintre casă şi magazin. Erau mai puţin de 100 de metri. În ziua aceea luase un "foarte bine” la matematică. Cu o zi înainte, un altul, la limba română. Era o elevă silitoare Andreea, terminase clasa I cu o singură medie de "bine”, iar a II-a – cu numai două. În rest, avea "FB” pe linie. Îi plăcea să citească şi să deseneze felicitări cu prinţese. Toate au fost ridicate de poliţiştii care căutau indicii. Să facem o pauză şi să ni-i imaginăm aplecaţi peste desenele naive ale unei fetiţe de 9 ani, în căutarea mesajelor criptate. "Te iubesc, mami”. În urma Andreei n-au mai rămas decât diplomele de la şcoală, carnetul de note, cu coperta verde plină de inimioare şi steluţe desenate cu carioca, câteva foi de matematică pe care exersa tabla înmulţirii. "3 x 8 = 8 + 8 + 8 = 24”. Trecuse clasa a III-a. În gentuţa ei mică, veche, cu barete scurte, sunt înghesuite centura albă de karate, o mână de poze, "câte au mai rămas”, zice mama, "că am tot dat pe la jurnalişti”, şi foi cu numere de telefon şi indicii de la clarvăzători. Pe Andreea, niciunul dintre ei n-a văzut-o clar... Numai poliţiştii au văzut totul, limpede, ş-apoi s-au prefăcut că bâjbâie.
Simon Andreea a venit pe lume pe 2 martie 1996. Copil din flori, cum se zice. Tatăl ei natural, Simon Andrei, a recunoscut-o după ce a fost dat în judecată şi tot de atunci a început să plătească şi pensie alimentară. Fetiţa a fost crescută de bunicii din partea mamei, în satul Palanca, judeţul Bacău, până când a venit vremea să meargă la şcoală. "Era o fată cuminte, isteaţă şi respectuoasă. A mers la grădiniţă şi ş-acolo a luat diplome...”, îşi aminteşte Ileana Tonoaie, bunica. Bunicului, când era mică, îi zicea "mama”, apoi, când a mai crescut, îl striga "Bicu”. "Se ducea la drum şi auzeam «tanti Leană!». Eu c
