Un cetăţean a fost atât de emoţionat că intră pe Arena Naţională, încât nu a mai făcut deosebirea dintre uşa deschisă şi panourile transparente de lângă ea – şi-a turtit nasul de plexiglas. Îngrămădeala cea mai mare era la uşi, pentru că mii de oameni continuau să vină spre stadionul din care alte mii dădeau să iasă. Accesul a fost permis prin toate porţile stadionului, însă majoritatea vizitatorilor au preferat intrarea principală, dinspre Strada Maior Coravu. Pe acolo se intră nu doar în stadion, ci şi în spaţiul rezervat restaurantelor din arenă. Pentru noaptea albă la Arena Naţională s-au pus la bătaie pahare de 750 de mililitri de Cola, la cinci lei bucata, iar setea era mare.
Navigator pe Arena Naţională
După ce răzbăteai prin mulţimea însetată, puteai intra şi pe stadion, unde te opreai. Acolo dădeai de o altă mulţime care, ca şi tine, constata că toate locurile la fotolii, din faţă, fuseseră ocupate, aşa că urma o lungă plimbare pe inelul median care îţi îngăduia să ajungi la secţiunile mai puţin populate ale stadionului.
Un punct de interes erau şi toaletele arenei, care atrăgeau nu numai vizitatorii cu nevoi specifice, dar şi pe cei care apreciază gresia şi faianţa bine puse. "Ce faci, dom’le, vrei să pleci cu robinetul acasă", mai izbucneau nervii de la atâta aglomeraţie. Urma apoi aventura urcării şi coborârii scărilor din stadion, unde cei care se opreau în loc să facă poze erau împinşi de la spate de cei care voiau să iasă.
Fluxul celor care ieşeau din stadion era la fel de mare ca al celor care voiau să intre. Înăuntru nu era permis fumatul. De altfel, această regulă, scrisă clar pe nişte panouri de la fiecare intrare, a făcut ca vizitatorii să ofteze serios. Nimeni nu a încălcat însă regula, de teamă să nu strice cumva arena cea nouă. Până şi cei care au venit cu seminţele la ei ieşeau din stadion şi le spă
