La 31 de ani, Marian Ursan are deja 15 ani de muncă în servicii sociale. El îi învaţă acum pe studenţi cum să lucreze cu prostituate şi cu cei care consumă droguri. Puţini oameni au puterea să-şi dedice viaţa celor aflaţi în impas aşa cum face Marian Ursan.
E foarte uşor să intri în categoria oamenilor vulnerabili, spune Marian Ursan. Dacă acum ai o casă, o maşină şi-ţi faci o vacanţă, lucrurile se pot schimba foarte repede. Mai ales în vremuri de criză. Casa o poţi pierde, chiar dacă acesta e un scenariu pesimist şi greu de imaginat pentru mulţi. „Şi atunci, sintagma aia de boschetar pe care acum o folosim fără nicio problemă o să ni se pară foarte grea", explică tânărul.
La 31 de ani, Marian Ursan are o experienţă de 15 ani de muncă în stradă cu cei pe care-i numeşte „mai puţin fericiţi". A început la 16 ani, ca voluntar la Asociaţia Română Anti-SIDA cu micuţi care sufereau de cumplita maladie. Trei ani mai târziu, la 19 ani, a ajuns să umble pe stradă cu un rucsac plin de prezervative în spate. Voia să le împartă prostituatelor din bordeluri. „Să lucrezi pe stradă e sfânt. Acolo înţelegi multe lucruri". Prima experienţă în stradă nu a uitat-o niciodată. „Am văzut la 100 de metri un grup pe care trebuia să îl abordez. Eram foarte emoţionat, am tras aer în piept şi m-am trezit după ce am trecut de acel grup. Şi mi-am zis: vai, ce activist social sunt eu dacă n-am curaj să mă opresc. Şi m-am întors. E nevoie de răbdare şi de o doză de nebunie ca să faci munca asta de activist social", spune tânărul.
„Le-am dat prezervative şi ei (proxeneţii - n.r.) au început să creadă că sunt de la o firmă care face reclamă. Şi nu m-a deranjat acest lucru. După un timp, vorbim de luni, ani, i-am rugat să le dea prezervative şi fetelor (prostituatelor - n.r.). A mai trecut ceva vreme şi le-am spus că nu e vorba despre o firmă, ci despre o organizaţie care îşi p