Zilele trecute, colegul Bichir s-a ostenit să trimită pe adresa Guvernului Boc câteva întrebări, cum ar fi: Care- i datoria externă? Care-i numărul real de şomeri? Ce s-a întâmplat cu banii de la FMI? Zilele trecute, colegul Bichir s-a ostenit să trimită pe adresa Guvernului Boc câteva întrebări, cum ar fi: Care- i datoria externă? Care-i numărul real de şomeri? Ce s-a întâmplat cu banii de la FMI?

Exact aceste întrebări le-am tot pus şi eu, de vreo doi ani, mereu, ecou al opiniei publice, ca şi alţi comentatori. Efort zadarnic, până acum. E o chestiune extrem de fierbinte, referitor la care Cabinetul ori ia poziţia mutului, ori dă, inclusiv când i se discută execuţia bugetară anuală, explicaţii evazive, generale. De înţeles. A răspunde detaliat ar însemna să se autodenunţe pentru folosirea discreţionară, chiar abuzivă (prin contracte oneroase ale clientelei politice) şi cel puţin neglijentă şi necontrolată a banilor ţării, a unor sume imense, provenind fie din taxe şi impozite, fie din tăierea sălbatică a veniturilor populaţiei şi, mai ales, din împrumuturi externe şi bancare. Fără ca utilizarea lor să se simtă într-o minimă îmbunătăţire a nivelului de trai.

Fenomenul e grav şi continuu. Faptul că se tot pedalează pe caracterul preventiv al noului Acord FMI nu-i o consolare, nu-i un motiv de linişte. Pentru că, lunar, Guvernul se împrumută de pe piaţa bancară cu sume trecând adesea de 1 miliard de euro, sub pretextul că are nevoie de bani pentru salarii şi pensii, dar fără să justifice detaliat pe ce se duce Bugetul, ale cărui venituri, chipurile, au crescut. Fără ca vreun domeniu, mai ales din zona socială, să simtă efecte benefice.

Datoria externă şi bancară a ţării creşte ca un bulgăre de zăpadă rostogolit de guvern fără contenire. Vine însă scadenţa. Deja încep restituiri uriaşe de împrumuturi, deşi încă nu se ştie unde au ajuns fondurile respecti