E august, luna când cei care nu sunt (încă) şomeri sau pensionari respiră aerul estival al concediilor. În principiu, totul ar putea merge strună, măcar pentru câteva zile calde de vară, chiar şi în cazurile - multicele, nu-i vorbă - în care banii lipsesc şi concediu înseamnă (doar) să dormi mai mult sau până la alte ore, să stai cât ai chef în faţa televizorului nocturn, să faci o plimbare până în parcul municipal sau să stai cu o bere în faţă pe una dintre terasele - sau bordurile - din localitatea unde locuieşti, să trăncăneşti cât ai chef cu vecinii de palier sau cu prietenii...

Dar asta numai în principiu, fiindcă, dacă eşti numai un pic atent la ce e primprejur, dacă faci o secundă urechea surdă la ştiri şi la agresivităţile verbale ale politicienilor, percepi o linişte enormă şi... neliniştitoare. De fapt, în august în România nu se întâmplă nimic. Mai ceva decât în viaţa păstorilor, ţărişoara se transformă într-un deşert leşinat. Nimic, nicăieri - sub pretext că lumea e în concediu. Pesemne, pe la noi prin concediu se înţelege o cădere absolută în letargie naţională. Să recapitulăm un pic: vara, pe la noi, televiziunile reduc drastic cheltuielile oricum anemice şi trăiesc din reciclări.

Poţi vedea materiale din arhiva ultimilor ani, de parcă, în afara buletinelor de ştiri, totul a devenit material de cinematecă, o recapitulare a trecutului recent sau mai vechi un pic... A sosit şi vremea ca retailerii să reducă orarele marilor magazine, trăind cu reflexele de odinioară, că oamenii sunt la căpşunărit sau prin vilele luxoase ale Mediteranei (pe unde majoritatea nu au trecut niciodată, inutil să precizez de ce). Or, tocmai dimpotrivă, fiindcă au câteva zile de concediu, fiindcă ţara gazdă anunţă cifre de şomaj în creştere, dispensându-se de lucrătorii din Răsărit, fiindcă e criză sau mai ştiu eu de ce, oamenii de prin alte părţi vin tocmai acum ac