În spatele numerelor spectaculoase de acrobație ale piloților stau mii de ore de antrenament, zbor, multe cunoștințe tehnice și un curaj nebun care sfidează moartea. Și totuși, toate acestea nu sunt suficiente pentru a fi un pilot acrobat de succes. Din enumerația noastră lipsește „pionul" cel mai important, fără de care nimic nu s-ar putea face: instructorul de zbor.
La evenimentul din Băneşti l-am găsit şi pe Gheorghe Uţă, cel care i-a format ca piloţi de acrobaţie, şi nu numai, pe cei mai mulţi dintre specialiştii care s-au întrecut în curaj şi măiestrie sâmbătă. De elevii săi, printre care se regăsesc și faimoșii „Iacări Acrobați", este supranumit „părintele acrobației românești".
VEDEȚI NUMERELE DE SENZAȚIE ALE PILOȚILOR ACROBAȚI Are 67 de ani, din care aproape aproape cinci decenii le-a dedicat pilotajului, timp în care a acumulat peste 13.000 de ore de zbor. A manevrat toate tipurile de aparate aflate în dotarea aviaţiei sportive, însă preferatul lui este Zlin-ul. În momentul în care a început să se dedice pilotajului avea 18 ani. Muncea noaptea la strung, mergea după-amiază la seral, iar pe timp de zi zbura. „Eram obosit, dar eram și la 18-20 de ani. Nu simțeam lipsa odihnei", ne-a spus Gheorghe Uță. În 1972 a obținut diploma de instructor de zbor, iar de atunci și până în prezent a format sute de piloți. În cariera sa a avut și un moment de teribilism pe care putea să-l plătească scump, chiar cu viața. „În 1984 s-a întâmplat. N-am ținut cont că suntem oameni și că oamenii pot greși. Am zburat legați. Nu ne-a ieșit manevra, iar jumătate de an am stat în ghips", ne-a povestit interlocutorul nostru. Datorită pasiunii sale, pe care şi-a transformat-o şi într-o carieră de succes, şi-a cunoscut şi marea dragoste, pe Florica Uţă, campioană la paraşutism. Împreună au obţinut, la concursurile naţionale şi internaţionale, opt kilograme de medalii.
