Sorin Ovidiu Vîntu a fost personajul care, prin interese şi intermediari, a unit întreaga scenă politică şi a fost factor de continuitate între Iliescu şi Constantinescu.

1 /.

Redeschiderea dosarelor Vîntu produce mari emoţii în întreg spectrul politic românesc. Şi asta fiindcă toate regimurile care s-au perindat la putere au relaţionat nepermis cu "tatăl" Fondului Naţional de Investiţii. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, Justiţia trebuie să clarifice cât de corecte au fost aceste relaţii, câţi bani a dat şi câtă influenţă a obţinut, în schimb, Sorin Ovidiu Vîntu de la politicienii de diverse culori.

Puntea dintre Iliescu şi Constantinescu

Debutul preşedinţiei lui Emil Constantinescu coincide şi cu ascensiunea fulminantă a firmei Gelsor SA (înfiinţată în 1995) pe o piaţă a valorilor mobiliare precar reglementată. În spatele firmei Gelsor se afla, complet necunoscut opiniei publice, Sorin Ovidiu Vîntu. Presa vremii scria că Vîntu a reuşit să atragă de partea lui câţiva finanţişti gen Nicolae Popa, Ioana Maria Vlas, Adrian Mititean, un apropiat a lui Emil Constantinescu, Lucia Pavel, o rudă de-a lui Ion Iliescu sau Dinu Băcăuan, vărul lui Constantin Dudu Ionescu. Toţi liderii romilor deja lucrau pentru Vîntu: cumpărau cupoane de privatizare şi acţiuni pe care apoi le vindeau pe nimic filialelor Gelsor din ţară. Vîntu a început să facă primele plasamente. De unde avea banii de start, deloc puţini?

Dudu Ionescu i-a scăpat pe Vlas şi Popa

În 1995 - în plin regim Iliescu – s-a înfiinţat firma Mobiliar Invest, cu acţionari principali Mititean, Pavel şi Băcăuan, consideraţi de presă, în ordine, omul de încredere a lui Constantinescu, ruda lui Iliescu şi vărul lui Dudu Ionescu. Combinaţie mai mult decât ciudată, o pistă care merită verificată de Parchet, fiindcă cele două firme Gelsor şi Mobiliar Inve