Anual, în Insula Paştelui (Rapa Nui) avea loc un ritual ciudat. Un grup de şefi, desemnaţi de câţiva bătrâni cu darul ghicitului în vise, îşi alegeau, fiecare, câte un tânăr care să participe la o cursă. Miza era găsirea şi aducerea unui ou al unui gen de pescăruş local. Dificultatea era că linia de sosire era pe o faleză abruptă, iar aducerea oului, legat de frunte, presupunea şi înotul prin ape infestate de rechini. Cel mai norocos şi mai rapid dintre tineri prezenta oul şefului său, care devenea apoi, pentru un an, Omul-Pasăre (Tangata Manu), şeful cultului zeităţii supreme, Make-Make.

Ceea ce am descris, pe scurt, este un ritual politic care a existat pe Insula Paştelui până la jumătatea secolului al XIX-lea. Oricât ar părea de bizar, acesta era felul în care era ales principalul lider al comunităţii. Îndată după ce era declarat Om-Pasăre, acesta devenea tabu şi se retrăgea într-o incintă sacră. Îşi lăsa unghiile să crească la proporţii monstruoase şi primea daruri. Pentru familia şi pentru asociaţii Omului-Pasăre beneficiile câştigării cursei erau evidente. Grupuri de tineri loiali Omului-Pasăre terorizau celelalte grupuri, cu impunitate, luând cam tot ce doreau de la acestea.

Câteva caracteristici ale ritualului ies în evidenţă. Mai întâi, caracterul extrem al competiţiei. Cei care intră în joc îşi riscă viaţa sau integritatea corporală. În al doilea rând, schema de tip "tot-sau-nimic". Miza este dominaţia asupra unei întregi comunităţi. Până la următorul joc, puterea politică este confiscată cu totul, prin excluderea completă a inamicilor. În al treilea rând, conţinutul intens mitologic.

Acest tip de război simbolic nu a fost specific doar societăţii izolate de pe Insula Paştelui. Mayaşii aveau un gen de fotbal, jucat într-o curte ceremonială. Câteva basoreliefuri mayaşe ne înfăţişează echipa pierzătoare care este decapitată. Este posibil ca