Ultimele secole au fost marcate de nenumărate teorii legate de trecerea de la matriarhat la patriarhat şi de felul în care această schimbare a afectat societatea. Cel mai adesea, specialiştii au căutat să găsească o explicaţie a acestei evoluţii, care să fie valabilă pentru orice societate. Prin urmare, în încercarea lor de a elabora o ipoteză a evoluţiei sociale, istoricii au pornit de la teoriile evoluţiei biologice care, la vremea lor au făcut vâlvă.

În 1861, Sir Henry Maine susţinea, în lucrarea sa "Ancient Law", că sistemul patriarhal de autoritate fost modul original şi universal de funcţionare a societăţii, pe când matriarhatul a reprezentat o formă instabilă şi coruptă care a apărut doar datorită faptului că numărul femeilor a fost mai mare decât cel al bărbaţilor. Ca răspuns la această teorie, antropologul Johann Jakob Bachofen, în lucrarea " Das Mutterrecht", publicată în acelaşi an, a evidenţiat ideea că, dimpotrivă, matriarhatul a reprezentat etapa iniţială a culturilor primitive.

Aproape un secol mai târziu, Fernand Braudel, unul dintre cei mai mari istorici moderni, a semnalat în una dintre lucrările sale o transformare semnificativă întâlnită în societatea din Mesopotamia. El spune că, undeva în jurul secolului al V-lea î.Hr., societatea care trăia pe un teritoriu fertil aflat între Tigru şi Eufrat a trecut de la matriarhat şi de la venerarea zeiţelor, la patriarhat. Mai mult decât atât, istoricul consideră că această schimbare nu a venit ca urmare a unei legi sau a unei alte reorganizări politice, ci datorită tehnologiilor pe care mesopotamienii le-au adoptat pentru a procura hrană. În acea perioadă a avut loc un fenomen aparent fără consecinţe sociale, dar care avea să se dovedească, totuşi, plin de urmări drastice: sapa a fost înlocuită cu plugul.

Această nouă tehnologie era mult mai greu de stăpânit decât uneltele simple şi