Die Zeit, Hamburg: Controversata lege mass-media a lui Victor Orbán a intrat în vigoare în luna iulie. Bilanţul, o lună mai târziu : jurnaliştii critici la adresa regimului sunt daţi afară unul după altul iar şeful guvernului este acuzat de a încerca să-şi pună presa publică sub papuc.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Aceste concedieri nu ar fi bazate pe considerente politice şi nu ar fi făcute pentru a scăpa de observatori jenanţi. Ar minţi ei oare, aceşti ziarişti disponibilizaţi care susţin că statul i-a dat afară din cauza poziţiilor lor prea critice la adresa regimului ? Ataşatul de presă al canalului public MTVA, o structură complexă nou creată prezentată sub numele de Fond pentru servicii mass-media şi patrimoniu, ne primeşte în biroul său de la Budapesta. Vorbeşte cu o voce calmă, şi surâde mult. Dar iată că zâmbetul i se evaporă. "Când cineva formulează astfel de atacuri, trebuie să-şi dea numele". Ceea ce ar face cu bunăvoie cei aproximativ 550 de jurnalişti şi colaboratori ai presei publice care au fost concediaţi în iulie. Mulţi dintre ei ar fi dispuşi să deschidă gura şi şi-ar da cu bucurie numele pentru a cere socoteli. Sau cel puţin o explicaţie. Dacă nu ar fi fost acea clauză în contractele lor de muncă. Oricine vorbeşte despre condiţiile sale de muncă fără să fi fost autorizat prealabil de către angajator îşi pierde în întregime indemnităţile. Oricine are unul sau mai mulţi copii de hrănit se gândeşte de mai multe ori înainte de a risca aşa ceva. Iată de ce jurnaliştii tac, oficial. Deşi au multe de spus. În 5 iulie, un bărbat liniştit, cu părul gri – să-i zicem A. – a fost rugat să se prezinte a doua zi dimineaţă la ora 10 la locul său de muncă. Un e-mail a urmat, pentru a se asigura că informaţiile au fost bine primite de către destinatar. Valuri consecutive de concedieri Acesta a fost primul pa