„Lumea cade în necunoscut” (Les Echos). „Leaderii mondiali sunt în faţa crizei depăşiţi”(La Tribune). „Sarkozy şi Merkel se mobilizează contra crizei” (Le Figaro).

Ziarele europene scriu despre eventualitatea unui krach bursier în faţa escaladei crizei mondiale a datoriilor.

„Krach ?” acest mare semn de întrebare se află pe prima pagină din Libération. Se vor prăbuşi oare astăzi pieţele financiare? Ne îndretptăm oare către o nouă criză mondială? „Lumea cade în necunoscut”, după cum scrie Les Echos. „Leaderii mondiali sunt în faţa crizei depăşiţi”, regretă La Tribune. Revenim la Libération care consideră că „lovitura de tunet reprezentată de scăderea notei americane de către o agenţie de rating arată că există o putere infinit mai mare decât cea politică. O putere capabilă să adauge neîncredere la neîncredere, să semene zâzanie pe pieţe, să scurt-circuiteze procesul de decizie democratică şi să constrângă statele care sunt luate în colimator să se încline la pământ. Controlând mecanismul complex care permite statelor lumii să se împrumute, agenţiile de notare dispun nici mai mult nici mai puţin de o putere de viaţă şi de moarte. Dar cine face parte din aceste agenţii? Cum lucrează acestea? Ce ideologie, ce viziune economică le susţin deciziile? În numele cui exercită această putere care, în definitiv, rămâne politica? Ce fel de autorităţi le sancţionează atunci când se înşeală, aşa cum au făcut-o acum doi ani, precipitând criza? Aşa cum au făcut-o şi acum, cu privire la datoria americană, degradată deoarece s-a constat o mică eroare de calcul de 2000 de miliarde de dolari! Agenţiile de notare ar dori să fie termometrul implacabil al economiei mondiale. Nu sunt însă decât nişte instrumente aproximative cu puteri prea mari şi care au prosperat de 30 de ani încoace din cauza terenului lăsat liber de autorităţile publice”.

Şi totuşi unele ziare su