Decupaje literare într-o geografie ideologică

De un interes aparte mi se pare a inventaria locurile, fatalmente puţine, în care oraşul Roman capătă atenţia literatorilor interbelici. Este vorba doar de incidente anecdotice, lucru el însuşi semnificativ: micul oraş nu poate fi decât teatrul unor întâmplări minore, departe de prim-planul istoriei, unde destinul mărşăluieşte în ritm cadenţat. Astfel, din Roman îşi cumpără aviatorul lui Camil Petrescu, Fred Vasilescu, o pereche de ciorapi de proastă calitate, care îi fac picioarele să se umfle. În schiţa Manevre a lui Al.O. Teodoreanu, o moaşă romaşcană cam trecută, pe nume Aglăiţa M. Chistol, e pe punctul să fie abandonată de logodnicul ei, plutonierul Jenică Dezgheţatu, pentru o domnişoară din Bacău. În Adela de G. Ibrăileanu, romanţele lui Carol Scrob, poet şi ofiţer din epoca eminesciană, sunt arondate unei penibile grile de lectură cazaniere de cum aflăm că el este „feciorul doctorului Scrob de la Roman“. O şansă pentru renumele literar al Romanului ar fi putut fi seria de poveşti istorico-mitologice ale lui Sadoveanu din Hanu Ancuţei, care se petrec prin apropiere, dar eternitatea arhetipurilor sadoveniene nu este compatibilă cu oraşul, aflat sub vremi. Mai mare greutate a avut opţiunea lui Cezar Petrescu de a plasa în Roman unul dintre destinele secundare din romanul Întunecare, cel al nefericitei Elena, prietenă a aristocratei Luminiţa Vardaru. Elena nu are o legătură directă cu firul evenimentelor din romanul-frescă al războiului mondial, scrisorile ei către Luminiţa apărând de fiecare dată separate de corpul romanului, în capitole izolate – lucru care subliniază atât exemplaritatea/repetabilitatea destinului ei, cât şi imposibilitatea de a-l modifica, atâta timp cât între cele două foste colege de pension nu mai există o reală legătură. Scrisorile de la Roman aduc în lumea înaltă a Vardarilor veşti di