Unele aspecte merită, retrospectiv, o atenţie specială: 1) calitatea şi relevanţa selecţiei, b) tendinţele „poeziei tinere“ a momentului 1934, 3) fizionomia ei de ansamblu. O surpriză plăcută e să vezi cât de curat sună, după opt decenii, multe dintre textele unor poeţi mărunţi, ignoraţi sau uitaţi. Mă gândesc, de pildă, la livrescul superior ironic al lui Alexandru Rally, la câteva „pasteluri“ lirice graţioase (Dimineaţă pe Bărăgan de George Nichita, Toamna de George A. Petre, Stogurile de fân de G. Bărgăoanu ş.a.), la crudele poeme „cu păpuşi“ şi copii ale lui A. Pop-Marţian şi Petre Strihan... În schimb, mai curând neconvingătoare apar azi poemele selectate din Eugen Jebeleanu (laborios, dar încă nedecantat la acea dată) şi Barbu Brezianu (barbianism minor, stângaci). Unii autori, frizând veleitarismul, puteau lejer lipsi (Al. Ceuşianu, Ştefan Stănescu, D.N. Teodorescu, Ion Ojog). În cazul altora, selecţia nu e întotdeauna inspirată, însă la majoritatea ea e cel puţin satisfăcătoare şi destul de omogenă valoric. Sunt puşi foarte bine în valoare Maria Banuş (care deschide antologia nu doar alfabetic, ci şi simbolic), Sanda Movilă, Radu Gyr, D. Ciurezu, Cicerone Theodorescu, Romulus Dianu, Raymonde Han, Emil Gulian, Radu Boureanu, Nicolae Crevedia, George Lesnea şi, last but not least, Zaharia Stancu. Tendinţele lirice sunt foarte diverse – nu neapărat şi divergente! – mergând de la un neosimbolism visător, sentimental şi desuet până la confesiunea existenţialistă directă (Maria Banuş, Cicerone Theodorescu), de la imagismul avangardist şi manierismul cinico-ironic (Romulus Dianu, Horia Stamatu, Paul Sterian, Emil Gulian) la „expresionismul ţărănesc“ şi social marca Aron Cotruş (marcat la poetul proletar Ion Th. Ilea şi la obscurul bănăţean C. Miu-Lerca), de la hermetism şi lirism ortodoxist la litanii panteiste sau „animiste“, de la bucolice agreste, pasteluri