Din lectura acestui palimpsest, Ioana Pârvulescu intenţionează să decupeze atât o poetică a operei caragialeşti, cât şi un profil de autor. Mai mult decât atât, scriitoarea şi-a construit propria carte în forma unui palimpsest, ca un obiect de artă. Cartea ei încorporează atât în interiorul eseurilor, cât şi în capitolele de la finele cărţii, Anexe şi „Caragialesc“ (Titluri, Teme şi tonuri, Stupidităţi, Vorbe, Nume) şi D΄ale presei (Contraziceri, calomnii, zvonuri; Nenorociri, Polemici şi adjective, Medicină, Ştiinţă, Literatură, sport, modă; Ieri şi azi; Presa despre ea însăşi; Caricaturi; Reclame, anunţuri; Istorie), lumea ziarului din vremea lui Caragiale, fragmente faximilate care fac din ziar o prezenţă materială, rama unei opere care nu încetează să ne uimească. De altfel, eseul de faţă are un preambul în volumul În Ţara Miticilor, volum care sondează o mitologie a unei urbanităţi specifice epitomizate de acest personaj emblematic care stă în centrul lumii caragialeşti: Mitică.

Exegeza operei lui Caragiale are câteva „momente“ foarte importante, serie în care Ioana Pârvulescu se înscrie prestigios. Un astfel de moment nu aparţine criticii propriu-zise, ci filmului, şi anume, De ce trag clopotele Mitică? al lui Lucian Pintilie, film terminat în 1981, dar interzis în Epoca de Aur căreia îi semnala sunetul de tinichea. Edificând o sinteză a operei caragialeşti centrată în jurul piesei D΄ale carnavalului, regizorul realiza unitatea operei comice cu cea tragică, a tragediei cu farsa, a comicului cu absurdul, într-un context politic faţă de care punerea sa în scenă releva accente critice cu un ludic asumat până la procedeul postmodern care te lăsa să vezi ceva din resorturile maşinăriei cinematografice. Ioana Pârvulescu refuză clar acest tip de demers al reactualizării operei, al relecturii care face din Caragiale „contemporanul nostru“ - este evocată în ac