Ceva merge foarte rău în modul în care guvernele au încercat să combată criza.
Londra, a doua capitală financiară a lumii, după New York, a luat foc. Privind ceea ce se întâmplă la numai câteva mile de City, imaginile aduc izbitor aminte de nopţile în care Luftwaffe îşi fixase ca obiectiv ştergerea Londrei de pe suprafaţa pământului. Numai că acum focul este pus de marginalii societăţii, de indivizi pentru care violenţa oarbă a rămas unicul mod de exprimare. Oraşele devastate ale Angliei sunt doar o faţă dintre multele feţe hâde ale crizei economice mondiale. La Londra, vandalii au ieşit în stradă. Bursele au căzut dramatic pe toate fusele orare. Datoriile suverane ameninţă să sufoce ţări altădată prospere. America, retrogradată pentru prima oară de o agenţie de rating, generează un nou cutremur financiar pe o piaţă care poartă bulina roşie încă din 2008.
În alte părţi, lumea protestează civilizat. Spaniolii au ocupat străzile săptămâni în şir cerând o politică mai responsabilă. Clasa de mijloc israeliană susţine şi ea un amplu protest care nu a plecat numai de la lipsa locuinţelor pentru tineri.
Oamenii încep să fie din ce în ce mai conştienţi că ceva merge foarte rău în modul în care guvernele au încercat până acum să combată criza financiară şi recesiunea.
De fapt, începând cu America, reţeta a fost aceeaşi. În prima etapă a crizei, guvernele au preluat pierderile marilor corporaţii pe principiul „prea mare pentru a se prăbuşi". Sub presiunea capitalurilor, pierderile private au devenit datorii publice. Deficitele bugetare au explodat şi statele s-au văzut în pragul falimentului, în frunte cu America. Mărirea plafonului de îndatorare a SUA a scăpat administraţia de la Washington de intrarea în incapacitate de plată, dar nu a dat încredere pe pieţe că economia SUA va fi capabilă să susţină această datorie gigantică. De aici, răspunsul b
