Muzeul Benzii Desenate, instalat în interiorul unul alt muzeu, MNAC, instalat la rândul lui în interiorul unui alt muzeu al trecutului nostru recent, clădirea-mamut a Casei Poporului, a pornit din start ca o entitate temporară. Desfăşurat pe parcursul a patru luni, Muzeul are un nucleu tare de trei expoziţii permanente: Tezaur, Salonul internaţional al Benzii Desenate din România / contribuţii ale unor mari autori străini invitaţi în România şi Cum se face o bandă desenată / primii paşi în realizarea unei benzi desenate. Alături de acestea, au fost gândite şi patru expoziţii temporare pe parcursul acestor luni. Până pe 10 august poate fi vizitată Banda desenată în presă, între 11 şi 31 august Trei romane grafice audio pentru copii şi în lunile septembrie-octombrie, Nichita Stănescu dialog / Sandu Florea semne. Dincolo de aceste expoziţii, Muzeul a gândit o serie de conferinţe şi ateliere, proiecţii video şi o bibliotecă, cu bandă desenată românească şi internaţională.
Secţiunea Tezaur este cea mai impresionantă pentru că trasează istoria BD-ului şi te face martorul unor planşe originale de benzi desenate româneşti. Istoria BD are trei secţiuni: vârsta de aur (data de naştere a BD-ului autohton fiind considerată 5 februarie 1896, cu povestirea în imagini Pisica spălată, semnată de caricaturistul C. Jiquidi în publicaţia Revista Copiilor), BD-ul în perioada comunistă proliferarea acestui gen în reviste ca Licurici, Cravata Roşie, Scînteia pionierului, Luminiţa, Arici Pogonici şi limitările aduse acestui gen în anii ΄80 şi perioada postcomunistă, cu o explozie temporară de BD între 1990 şi 1993 şi ceea ce trăim astăzi, importul masiv de BD internaţional, în paralel cu editarea de albume desenate de autori români (între 3 şi 5 apariţii anual). Alături de secţiunea Tezaur, importante mi se par şi atelierele care se realizează de-a lungul acestor luni şi
