Dumitru Diaconescu mai are de ispăşit trei ani şi opt luni din cei 22 primiţi ca pedeapsă. Acesta caută în artă împăcarea cu sine. Bărbatul de 52 de ani lucrează acum la catapeteasma din castan a capelei din cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu.

În fiecare zi din anii petrecuţi în detenţie, omul cu mâini de aur, cum i se spune lui Dumitru Diaconescu, a continuat să lucreze, descoperind astfel calea către „o altfel de eliberare”. A ajuns după gratii pentru omor şi evită să vorbească despre fapta care l-a costat libertatea. Obligat să stea departe de familie şi prieteni, bărbatul de 52 de ani s-a apropiat de artă, iar din mâinile lui ies, unul după altul, sfinţi sculptaţi în lemn.

„Sculptam şi înainte să ajung în penitenciar, în marmură şi lemn. Am găsit aici înţelegere la personalul unităţii să continui să fac asta. Acum lucrez la catapeteasma capelei, va dura aproximativ un an până când va fi gata. Am realizat şi bustul lui Liviu Rebreanu, care e la Piteşti, în comuna Bogaţi. La Penitenciarul Târgu-Jiu am ajuns în urmă cu zece luni, de la Colibaşi. Am avut chiar şi expoziţii la Bucureşti, la Muzeul Goleşti. Lucrez opt ore pe zi, deocamdată fac totul voluntar, că îmi place, e mai mult decât un hobby. Pentru mine aceşti ani au trecut într-un alt mod pentru că am lucrat, a fost o altfel de eliberare, am avut şansa să fiu înţeles. Voi face expoziţii şi după eliberare. Ca sculptor te simţi un om plin, e o sursă de inspiraţie", mărturiseşte vâlceanul din Milostea.

Din chimist, s-a făcut sculptor

Acesta are şi studii în domeniu. La vârsta de 28 de ani a absolvit Şcoala Populară de Artă din Râmnicu-Vâlcea, după ce mai bine de un deceniu a lucrat ca şi chimist la combinatul chimic din acest judeţ. În penitenciar face numai sculpturi din lemn, iar rezultatul ar putea stârni invidia oricărui artist.

„Am aici sculpturi cu Maica Domnului, cu Sfântul